Căutare

Vatican News
2019.10.10 Alfredo Cremonesi beato il 19 ottobre 2019 Preotul misionar italian Alfred Cremonesi, martir, va fi proclamat Fericit (1902-1953). 

Un preot misionar ucis în Birmania, italianul Alfred Cremonesi, va fi declarat Fericit

Se desfășoară sâmbătă, 19 septembrie 2019, Sfânta Liturghie și ceremonia de beatificare preotului italian Alfred Cremonesi, martir, ucis în Birmania ”in odium fidei”. În mod semnificativ, beatificarea acestui misionar martir are loc în apropierea Zilei mondiale a misiunilor, pe care Biserica o marchează anual în cea de-a treia duminică a lunii octombrie.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
18 octombrie 2019 – Vatican News. Se desfășoară mâine, în catedrala orașului italian Crema, Sfânta Liturghie și ceremonia de beatificare a preotului misionar italian Alfred Cremonesi, martir, ucis ”in odium fidei” în Birmania (astăzi Myanmar) pe 7 februarie 1953.

Născut pe 16 mai 1902 la Ripalta Cuerina (Crema), Alfred a făcut cunoștință cu suferința de la o vârstă foarte fragedă, iar părinții săi se resemnaseră cu perspectiva de a-l vedea sfârșindu-și zilele. Prin mijlocirea patroanei cerești a misiunilor, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, a fost vindecat definitiv. Acest fapt ieșit din comun a făcut să se nască în inima lui dorința de a deveni misionar, apostol al Evangheliei în rândul non-creștinilor. A intrat în congregația misionară PIME (Institutul Pontifical Misiuni Externe). Sfințit preot în 1924, a fost profesor timp de un an la seminar, după care a fost trimis în misiune la Taungngu, în Birmania, cum se numea atunci Myanmarul de astăzi. Cu valiza în mână și cu decizia fermă de a-și dărui viața Evangheliei, și-a salutat părinții spunându-le: ”Ne revedem în paradis”. Avea 23 de ani. Într-adevăr, nu avea să se mai întoarcă la casa părintească niciodată. Ajuns în Birmania, a pus pe picioare o intensă activitate pastorală în ciuda miilor de dificultăți. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost transferat în nordul țării, unde ani la rând nu avea aproape nimic de mâncare. De mai multe ori s-a trezit față în față cu moartea, dar nu și-a pierdut curajul, simțindu-se ocrotit în continuare de patroana cerească a misiunilor.

După dobândirea independenței, în 1948, Birmania a cunoscut o sângeroasă și îndelungată revoltă interetnică. Părintele Cremonesi a fost ucis cu brutalitate de soldații forțelor guvernamentale, în timpul unei bătălii care se dăduse chiar în satul său de misiune, Donoku.  

În Jurnalul său scrie: ”Noi, misionarii, nu suntem nimic. Munca noastră este cea mai tainică și cea mai minunată. Să vezi sufletele care se convertesc este o minune mai mare decât oricare altă minune”.

Slujba de beatificare a primului Fericit al diecezei de Crema începe sâmbătă la ora 15.30 și este prezidată de cardinalul Giovanni Angelo Becciu, prefectul Congregației pentru cauzele sfinților.

Într-un interviu pentru Radio Vatican, realizat de Roberta Barbi, de la redacția centrală, i-a cerut cardinalului Becciu să ilustreze valoarea exemplară și moștenirea încredințată întregii Biserici de Fericitul Alfred Cremonesi. Jurnalista a făcut mai întâi referință la un fapt: înainte de a-l îngropa, credincioșii i-au ras barba și au tăiat câteva fragmente din cămașa pătată de sânge pe care să le păstreze ca relicve. Observă cardinalul Becciu:

«În acest fapt se vede intuiția oamenilor care știe să-i recunoască pe bunii preoți, pe bunele călugărițe, știe să-i recunoască pe bunii laici și, mai ales, știe să-i recunoască pe cei care se dăruiesc celorlalți. Părintele Cremonesi a fost considerat cu ușurință drept unul care a făcut din viața sa un dar pentru aproapele. El putea să plece, să scape, dar a rămas alături de credincioșii săi. Martorii care au văzut martirajul său au spus: era ură în asasinarea sa pentru că știau că era creștin. După plecarea rebelilor, credincioșii s-au întors, l-au înmormântat și au luat fragmente din hainele lui, ca să le trimită părinților săi spunându-le: pentru noi a fost un martir.»

Ce moștenire spirituală lasă Fericitul Alfred pentru noi toți?
«Mai întâi de toate, admirație. Apoi, o întrebare despre credința noastră, dacă avem un minimum de curaj, o fărâmă de entuziasm în a comunica credința noastră. Eu aș cere harul de a trezi vocații misionare, pentru că oriunde ajung, misionarii duc Evanghelia, aduc o creștere culturală și umană a populațiilor pe care le slujesc, dar îl fac cunoscut și îi ajută pe alții să-L cunoască pe Isus Cristos».

18 octombrie 2019, 10:11