Un preot misionar ucis în Birmania, italianul Alfred Cremonesi, va fi declarat Fericit

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
18 octombrie 2019 – Vatican News. Se desfășoară mâine, în catedrala orașului italian Crema, Sfânta Liturghie și ceremonia de beatificare a preotului misionar italian Alfred Cremonesi, martir, ucis ”in odium fidei” în Birmania (astăzi Myanmar) pe 7 februarie 1953.

Născut pe 16 mai 1902 la Ripalta Cuerina (Crema), Alfred a făcut cunoștință cu suferința de la o vârstă foarte fragedă, iar părinții săi se resemnaseră cu perspectiva de a-l vedea sfârșindu-și zilele. Prin mijlocirea patroanei cerești a misiunilor, Sfânta Tereza a Pruncului Isus, a fost vindecat definitiv. Acest fapt ieșit din comun a făcut să se nască în inima lui dorința de a deveni misionar, apostol al Evangheliei în rândul non-creștinilor. A intrat în congregația misionară PIME (Institutul Pontifical Misiuni Externe). Sfințit preot în 1924, a fost profesor timp de un an la seminar, după care a fost trimis în misiune la Taungngu, în Birmania, cum se numea atunci Myanmarul de astăzi. Cu valiza în mână și cu decizia fermă de a-și dărui viața Evangheliei, și-a salutat părinții spunându-le: ”Ne revedem în paradis”. Avea 23 de ani. Într-adevăr, nu avea să se mai întoarcă la casa părintească niciodată. Ajuns în Birmania, a pus pe picioare o intensă activitate pastorală în ciuda miilor de dificultăți. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost transferat în nordul țării, unde ani la rând nu avea aproape nimic de mâncare. De mai multe ori s-a trezit față în față cu moartea, dar nu și-a pierdut curajul, simțindu-se ocrotit în continuare de patroana cerească a misiunilor.

După dobândirea independenței, în 1948, Birmania a cunoscut o sângeroasă și îndelungată revoltă interetnică. Părintele Cremonesi a fost ucis cu brutalitate de soldații forțelor guvernamentale, în timpul unei bătălii care se dăduse chiar în satul său de misiune, Donoku.  

În Jurnalul său scrie: ”Noi, misionarii, nu suntem nimic. Munca noastră este cea mai tainică și cea mai minunată. Să vezi sufletele care se convertesc este o minune mai mare decât oricare altă minune”.

Slujba de beatificare a primului Fericit al diecezei de Crema începe sâmbătă la ora 15.30 și este prezidată de cardinalul Giovanni Angelo Becciu, prefectul Congregației pentru cauzele sfinților.

Într-un interviu pentru Radio Vatican, realizat de Roberta Barbi, de la redacția centrală, i-a cerut cardinalului Becciu să ilustreze valoarea exemplară și moștenirea încredințată întregii Biserici de Fericitul Alfred Cremonesi. Jurnalista a făcut mai întâi referință la un fapt: înainte de a-l îngropa, credincioșii i-au ras barba și au tăiat câteva fragmente din cămașa pătată de sânge pe care să le păstreze ca relicve. Observă cardinalul Becciu:

«În acest fapt se vede intuiția oamenilor care știe să-i recunoască pe bunii preoți, pe bunele călugărițe, știe să-i recunoască pe bunii laici și, mai ales, știe să-i recunoască pe cei care se dăruiesc celorlalți. Părintele Cremonesi a fost considerat cu ușurință drept unul care a făcut din viața sa un dar pentru aproapele. El putea să plece, să scape, dar a rămas alături de credincioșii săi. Martorii care au văzut martirajul său au spus: era ură în asasinarea sa pentru că știau că era creștin. După plecarea rebelilor, credincioșii s-au întors, l-au înmormântat și au luat fragmente din hainele lui, ca să le trimită părinților săi spunându-le: pentru noi a fost un martir.»

Ce moștenire spirituală lasă Fericitul Alfred pentru noi toți?
«Mai întâi de toate, admirație. Apoi, o întrebare despre credința noastră, dacă avem un minimum de curaj, o fărâmă de entuziasm în a comunica credința noastră. Eu aș cere harul de a trezi vocații misionare, pentru că oriunde ajung, misionarii duc Evanghelia, aduc o creștere culturală și umană a populațiilor pe care le slujesc, dar îl fac cunoscut și îi ajută pe alții să-L cunoască pe Isus Cristos».