Cerca

Vatican News
2019.08.30 beatificazione di Benedetta Bianchi Porro (14 settembre 2019) Fericita Benedicta Bianchi Porro, beatificată în Italia, la Forlì, la 14 septembrie 2019 

Boala trăită ca har: fericita Benedicta Bianchi Porro, mărturie luminoasă de credinţă

«Ieri la Forlì a fost proclamată fericită Benedicta Bianchi Porro, decedată în 1964 la doar 28 de ani. Întreaga sa viaţă a fost marcată de boală şi Domnul i-a dat harul de a o suporta, ba chiar de a o transforma în mărturie luminoasă de credinţă şi iubire.» Astfel a amintit papa Francisc la rugăciunea "Angelus" de duminică, 15 septembrie, beatificarea celebrată sâmbătă, 14 septembrie a.c. în Italia, la Forlì.
Fericita Benedicta Bianchi Porro

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

17 septembrie 2019 – Vatican News. «Încercată de suferinţă până în ultima clipă, tânăra beatificată în această dimineaţă în catedrala din Forlì, a trăit boala cu forţă, curaj şi seninătate.» Cu aceste cuvinte a amintit-o cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, pe Benedicta Bianchi Porro, în cadrul Sfintei Liturghii de beatificare celebrată sâmbătă, în Italia, în catedrala din Forlì.

Viaţa pământească a acestei tinere, despre care se spune că a fost într-adevăr iluminată de har avea să sfârşească la 23 ianuarie 1964. Benedicta şi-a trăit boala ca pe un har, mulţumindu-i zilnic lui Dumnezeu pentru toată suferinţa, pe care a ştiut să o ofere zilnic, în uniune cu suferinţa lui Cristos răstignit pe Cruce.

Suferinţa creată de neurofibromatoza extinsă – diagnostic pe care avea să şi-l dea singură imediat după începerea studiilor de medicină – avea să se manifeste într-un inexorabil crescendo. Auzul a fost primul simţ afectat de maladie iar Benedicta, perfect conştientă de neînduplecata evoluţie a bolii spunea: «Într-o zi nu-i voi mai auzi pe ceilalţi, însă voi continua să-mi aud vocea sufletului», pe care avea să o perceapă alături de vocea lui Dumnezeu, pe care o simţea tot mai aproape, tot mai intensă, ca pe o chemare.

Benedicta avea să urmeze fără ezitare Calvarul intervenţiilor chirurgicale şi, înainte de a merge la Lourdes, când şi văzul îi era compromis aproape total, scria: "Merg să iau forţă de la Mama cerească".        

Cu câteva luni înainte de a merge la Casa Tatălui, Benedicta a avut o viziune care avea să se repete: un mormânt gol, inundat de lumină, având în centru un trandafir alb, precum trandafirul care avea să înflorească în grădina casei, în ziua morţii, zi în care ultimul cuvânt rostit a fost: "Mulţumesc!"

Mărturia curajului, a forţei şi seninătatea cu care Benedicta şi-a trăit existenţa plină de suferinţă fac din noua fericită un exemplu de viaţă trăită în uniune cu suferinţa lui Cristos, singura cale aducătoare de pace şi seninătate.   

17 septembrie 2019, 11:20