”A se lăsa transformați”. A zecea meditație a Exercițiilor spirituale din Vatican
Cetatea Vaticanului – 14 martie 2025
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, rezumatul celei de-a zecea meditații a Exercițiilor spirituale din Vatican, prezentată vineri, 14 martie a.c., de predicatorul Casei Pontificale, pr. Roberto Pasolini (OFMCAP).
10. A se lăsa transformați
(vineri, 14 martie a.c., ora 9.00)
Viața, cu frumusețea și greutățile ei, ne pune în față o întrebare crucială: ce rost are pelerinajul nostru în această lume, din moment ce totul are un sfârșit? Fără speranța în veșnicie, povara realității poate să ne strivească sau să ne facă cinici, ducându-le la resemnare. Sfântul Paul ne propune să ne îndreptăm privirea către realitățile invizibile, care sunt veșnice.
Umanitatea este marcată de degradarea materială, dar există o reînnoire interioară care se realizează zi de zi. Tot ceea ce pare să se dizolve are, în realitate, un destin mai mare: Dumnezeu ne-a creat pentru înviere, ceea ce nu este un vis utopic, ci logica naturală a unei existențe chemate la plinătate.
Prin misterul crucii și învierii lui Cristos, Dumnezeu dus la îndeplinire planul său de iubire. Înfrângerea aparentă a Celui răstignit este, în realitate, revelația unui Tată care nu renunță la fiii săi. Aceasta înseamnă că viața noastră nu este lăsată la voia întâmplării, ci face parte dintr-un plan de adopție și răscumpărare care ne face fii iubiți și destinați veșniciei. Tot ceea ce trăim – bucurii, dureri, cuceriri și eșecuri – face parte dintr-o transformare continuă, ca schimbarea unei semințe care, murind, generează o nouă viață. La fel și noi, deși trecem pragul morții, suntem destinați unei vieți noi și glorioase.
Această transformare nu este doar una viitoare, ci începe deja acum. În Euharistie, într-adevăr, se realizează un schimb tainic: îi oferim lui Dumnezeu viața noastră și îl primim la schimb pe Cristos însuși, care ne transformă prin iubirea sa. La fiecare Sfântă Liturghie pe care o celebrăm, tot ceea ce suntem este asumat în viața lui Cristos, care îl duce cu sine înaintea Tatălui. Nu este un rit simbolic, ci un proces real de transformare a persoanei noastre, care ne face părtași la viața veșnică deja în prezent.
Nu știm precis cum vor merge lucrurile la sfârșit, dar știm că ceea ce vom fi este deja, la nivel germinal, înăuntrul nostru. Nu suntem destinați nimicului, ci unui viitor bogat în speranță. Această certitudine schimbă totul: viața noastră nu este un film fără sens, ci o lucrare scrisă și condusă de un Regizor extraordinar, care ne îndeamnă să ținem privirea îndreptată către veșnicie și să mergem către El cu încredere. Este un fapt real: printre fiii născuți din Dumnezeu, ne aflăm și noi. Viitorul rămâne în fața noastră ca un plan de iubire care numai în parte este dezvăluit. Cu toate acestea, ceea ce vedem astăzi este deja o realitate minunată: suntem fii iubiți, cetățeni ai cerului, trăind pentru Dumnezeu și pentru totdeauna.
