Parolin: Acordul dintre Sfântul Scaun și Vietnam nu este doar un obiectiv atins, ci un nou început

Acordul este rodul unor relații bune și respectuoase la nivel instituțional, construite și datorită reuniunilor fructuoase ale Grupului de lucru mixt Sfântul Scaun-Vietnam, precum și la nivel eclezial, prin voința de a stabili bune relații cu comunitățile locale și de a oferi o mărturie creștină însuflețită de dorința de a-și asuma tradițiile locale și valorile comune.

Eminență, în diferitele comunicate de presă care au precedat evenimentul de joi, 27 iulie, s-a făcut întotdeauna referire la un drum lung, marcat de respect și confruntare sinceră. Cum ați descrie acest drum?

Cred că elementele esențiale ale unui astfel de parcurs pot fi traduse în două expresii: una folosită de papa Ioan al XXIII-lea: "a ne cunoaște pentru a ne prețui reciproc" și cealaltă oferită nouă de papa Francisc: "a iniția procese și nu a ocupa spații".

Începerea relațiilor cu autoritățile vietnameze datează din 1989, când cardinalul Roger Etchegaray, pe atunci președinte al Consiliului Pontifical pentru Dreptate și Pace, a efectuat o vizită oficială în Vietnam. De fapt, gândul lui Ioan Paul al II-lea a fost acela de a deschide căi de dialog prin intermediul temelor dreptății și păcii, caracteristice învățăturii și mărturiei zilnice a Bisericii.  Astfel a început practica unei vizite anuale a unei delegații a Sfântului Scaun, dedicată în parte contactelor cu guvernul și în parte întâlnirilor cu comunitățile diecezane. În 1996, au început discuțiile pentru a defini un modus operandi pentru numirea episcopilor.  Am o amintire minunată a acelor vizite, când mi-a venit rândul să le fac în calitate de subsecretar pentru relațiile cu statele. În decembrie 2009, președintele vietnamez Nguyễn Minh Triết a venit la Vatican pentru a se întâlni cu papa Benedict al XVI-lea. Atunci a fost format un grup de lucru comun Vietnam - Sfântul Scaun, care a deschis calea pentru numirea unui reprezentant pontifical nerezident, cu sediul în Singapore, în persoana Excelenței Sale arhiepiscopul Leopoldo Girelli, la 13 ianuarie 2011.

Care au fost constantele care au ghidat procesul de redactare a Acordului și reuniunile Grupului de lucru mixt?

Cred că este fundamental să subliniez faptul că la baza acestor reuniuni de studiu și de lucru au stat întotdeauna respectul reciproc și dorința de a merge înainte, fără a ascunde propriile poziții, ci discutând sincer despre acestea și despre motivațiile lor. Trebuie remarcat faptul că Conferința episcopală a fost întotdeauna implicată în acest proces și a oferit propriile reflecții și evaluări. De-a lungul timpului, acest lucru a dus la o mai mare înțelegere reciprocă și la o convergență în opțiunile asupra textului, făcute din când în când și menite să asigure reprezentantului pontifical rezident condițiile necesare pentru a-și exercita ministerul de legație cu Biserica locală și cu autoritățile vietnameze, precum și pentru a menține relațiile cu reprezentanțele diplomatice prezente în Vietnam.

În plus, nu s-a uitat niciodată importanța de a trăi Evanghelia pentru a fi buni cetățeni și buni catolici: este un principiu care a ghidat Doctrina socială a Bisericii chiar înainte de a fi formulată în secolul al XIX-lea și care indica încă din secolul al II-lea d.C. modul în care creștinii, prin modul lor de viață, manifestă faptul că sunt în același timp cetățeni ai cerului și ai pământului. În sfârșit, prin dialog, viața Bisericii locale și respectul pentru libertatea de credință și de religie au fost întotdeauna prezente și, prin urmare, s-a făcut un efort pentru a promova un mediu benefic pentru activitățile și dezvoltarea comunității catolice. Această atitudine, din partea vietnameză, a fost observată în procesul de numire a episcopilor, pentru care, în acești ani, nu au apărut dificultăți deosebite.

Eminență, ce ne puteți spune despre textul acordului? Ce înseamnă reprezentantul papal rezident, întrucât această figură nu pare să se încadreze în categoriile obișnuite.

Vă mulțumesc pentru această întrebare, deoarece îmi permite să subliniez modul în care timpul petrecut studiind și dezbătând ne-a permis să găsim o soluție de comun acord, pe care am putea-o numi "res nova in iure". De fapt, reprezentantul pontifical rezident este chemat să favorizeze comuniunea dintre Sfântul Scaun și Biserica locală, să o asiste și să o sprijine pe aceasta din urmă în toate componentele sale, participând la celebrările și inițiativele sale. În ceea ce privește aspectele pe care le-am putea defini ca fiind civile, reprezentantul pontifical rezident, ca și în cazul nunților, are sarcina de a consolida relațiile de prietenie dintre Sfântul Scaun și Guvernul Vietnamului și va putea participa la întâlnirile ordinare ale Corpului Diplomatic și la recepții, precum și să aibă întâlniri personale cu diplomații, întotdeauna în conformitate cu legislația țării și în spiritul încrederii reciproce și al bunelor relații bilaterale care au existat până în prezent. Toate acestea, după cum se afirmă în comunicatul comun, au ca scop să se asigure că reprezentantul pontifical rezident poate fi o "punte" pentru a îmbunătăți în continuare relațiile dintre Vietnam și Sfântul Scaun.

Cum vedeți viitorul relațiilor dintre Vietnam și Sfântul Scaun?

Există un aspect care m-a impresionat întotdeauna în mod pozitiv la poporul vietnamez, poate pentru că este ceva ce am respirat încă de când eram copil în ținutul meu natal: hărnicia umilă. În contactele mele, am experimentat o aptitudine profundă pentru muncă, nu doar pentru munca manuală, ci înțeleasă ca un angajament în tot ceea ce se face. O astfel de caracteristică ar putea genera prezumție; dimpotrivă, vietnamezii păstrează întotdeauna o atitudine smerită și respectuoasă, deși mândră, capabilă să se adapteze la orice situație, precum planta de bambus, care se îndoaie, dar nu se rupe. De ce această introducere? Pentru că eu cred că viitorul ne cheamă la un drum pe care să continuăm să îl parcurgem împreună, fără pretenția sau graba de a atinge un alt scop, ci cu voința celor care vor să se confrunte pentru a găsi ce este mai bun. Acordul nu este doar o linie de sosire, ci un nou început, sub semnul respectului și al încrederii reciproce.