Un an de la primul număr al suplimentului lunar ”L’Osservatore di Strada”
Vatican News - Piero Di Domenicantonio
”Un an împreună” este titlul pe care l-am ales pentru prima pagină a noului număr al publicației ”L’Osservatore di Strada”, disponibil gratuit pe site-ul cotidianului ”L’Osservatore Romano” și distribuit în Piața San Pietro în versiunea de hârtie începând de duminică, 2 iulie 2023.
A trecut un an de când, pe 29 iunie 2022 – solemnitatea Sfinților Petru și Paul – papa Francisc anunța, imediat după recitarea rugăciunii ”Angelus”, apariția acestui supliment lunar în care ”cei din urmă devin protagoniști”. Un an bogat în întâlniri, povești de viață și surprize pe care am vrut, într-un anumit fel, să le ”fixăm” în paginile ziarului – cu ajutorul fotografiilor și al amintirilor personale – pentru a împărtăși această experiență sub semnul prieteniei și al solidarității.
Ceea ce mă impresionează și mă emoționează în fiecare duminică, atunci când mă regăsesc cu prietenii care distribuie ziarul, este faptul că văd cât de mult aparține chiar lor acest ”observator de stradă”. Așa este pentru Andrea, care vine de la dormitorul Caritas de la Gara Termini, pentru Daniele, absolvent de facultate care petrece ziua cerșind un loc de muncă și noaptea reparând la azilul nocturn al Cercului ”Sfântul Petru”, pentru Fabrizio, Gemiliana, Corrado, Renato și mulți alții, precum Ciro, care trăiește la Latina și se trezește la patru dimineață ca să fie și el punctual în Piață cu ziarul ”lui”. Pentru ei toți, ”L’Osservatore di Strada” nu este numai un mijloc prin care strâng câteva oferte printre credincioșii care se adună în Piața San Pietro, nici numai un spațiu în care să-și exprime propria creativitate prin poezie, reflecții sau povestiri. Este mai întâi și mai presus de toate o ”casă”, la zidirea căreia au participat ei înșiși, în care nu se mai simt invizibili și unde fiecare, cu rănile și speranțele lui, are un chip și are un nume.
În acest an, ”L’Osservatore di Strada” a întâlnit viața atâtor persoane. Despre multe dintre ele am povestit prin vocea unor autori ”faimoși” - scriitori, poeți, regizori, jurnaliști - care s-au pretat să facă pe megafonul în favoarea celui care nu are voce. Despre altele au povestit chiar protagoniștii, dăruindu-ne amintiri și mărturii. Vreau să-i amintesc în special pe prietenii care scriu din închisoare, precum Sergio și Marco, și pe ceilalți cu care ne întâlnim periodic în centrele de primire care le oferă asistență: Anna Maria, Lia, Stefano, Angelo, Alessandro, Domenico, Antonio, Alfredo, Giuliano, Agostino, Attilio... Dar și pe cei care au venit, s-au oprit și apoi au mers mai departe, precum Mimmo, unul fără adăpost pe care l-am cunoscut la începutul acestei aventuri și care acum, chiar din paginile acestui număr al ziarului, ne salută pentru că simte nevoia să-și continue ”călătoria”.
Atunci când s-a născut ideea unui ”L’Osservatore di Strada”, în comunitatea de muncă de la ”L’Osservatore Romano” și Departamentul pentru comunicare, știam că punctul de forță era să fie un ziar făcut ”împreună cu” cei săraci. În cele douăsprezece luni am avut confirmarea acestei percepții. În jurul ziarului a luat ființă o adevărată companie de persoane unite de o legătură de prietenie în fraternitate. Cu toții pe același plan, pentru toți aceeași demnitate, față de toți același respect. Și, cu precădere, am înțeles cât de mult te solicită cuvântul ”fraternitate”, preluat chiar sub numele ziarului. Când întâlnești o persoană și asculți povestea ei de viață, acea persoană și acea poveste de viață ne aparțin, ne stau la inimă. Devenim responsabili unul de altul. Tocmai responsabilitatea fraternității este darul și angajamentul pe care ni-l înmânează primul an de viață al ziarului ”L’Osservatore di Strada”.
