Papa Francisc începe astăzi al optulea an de pontificat: ”Un papă care ne conduce însoțindu-ne”

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
13 martie 2013 – Vatican News. ”Dragi frați și surori, bună seara! Voi știți că datoria conclavului era să dea Romei un episcop. Se pare că frații mei cardinali au mers să-l ia aproape de la capătul lumii. Suntem aici și (...) începem acest drum [împreună], episcop și popor, acest drum al Bisericii Romei, care prezidează în caritate toate Bisericile. Un drum de frățietate, iubire și încredere între noi. Să ne rugăm mereu pentru noi, unul pentru celălalt, și să ne rugăm pentru ca lumea întreagă să fie o mare frățietate. Vă urez ca acest drum al Bisericii (...) să fie rodnic pentru evanghelizarea acestui oraș atât de frumos!”. Au trecut șapte ani astăzi, 13 martie 2020, de când papa Francisc, la câteva minute după ce a fost ales ca Succesor al Sfântului Apostol Petru, a rostit aceste cuvinte pline de emoție și așteptări la balconul bazilicii San Pietro.

Încă din primele sale cuvinte iese în evidență o constantă pe care, după șapte ani de pontificat, o putem vedea împlinindu-se: ”episcop și popor”, altfel spus, grija pastorală de a nu separa drumul păstorului de suflete și drumul poporului său. Această realitate a inspirat editorialul semnat de Andrea Tornielli, directorul editorial Vatican News, intitulat în mod sugestiv: ”Aniversarea unui papă care ne conduce însoțindu-ne”.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru editorialul lui Andrea Tornielli:

Aniversarea unui papă care ne conduce însoţindu-ne
de Andrea Tornielli

Începutul celui de-al optulea an de pontificat al papei Francisc cade într-un moment dramatic pentru întreaga omenire, care se confruntă cu pandemia COVID-19. Apelul viguros și valabil pentru toţi de a păstra privirea îndreptată spre ceea ce este esenţial impune ca chiar şi o astfel de aniversare să fie marcată altfel decât în anii precedenţi. În aceste zile grele, în timp ce fiecare dintre noi este pus în mod dramatic față în față cu precaritatea existenţei, papa Francisc a ales să ne însoţească cu rugăciunea, cu încredinţarea către Maria şi cu celebrarea zilnică a Euharistiei la Liturghia din Casa "Sf. Marta", în mod excepţional transmisă în direct în fiecare dimineaţă şi difuzată în toată lumea în streaming.

De fapt, chiar aceste Liturghii, celebrările liturgice zilnice ale unui papă "paroh" care predică unor grupuri mici de credincioşi, spunându-le ceea ce a trezit în el meditarea Cuvântului lui Dumnezeu proclamat în ziua respectivă, reprezintă una din cele mai semnificative noutăţi ale acestui pontificat. Este o formă de însoţire, practicată zi după zi, care a devenit o întâlnire mângâietoare pentru atâtea persoane care în aceşti şapte ani au căutat şi au citit rezumatul omiliei de la ”Sf. Marta” oferită de mass-media vaticane. Acum, această însoţire simplă şi concretă din partea papei, care celebrează Liturghia în capela reşedinţei sale oferind jertfa euharistică pentru cel care suferă, pentru cei bolnavi și rudele lor, pentru medici, infirmieri, voluntari, bătrâni singuri, deţinuţi și autorităţi, a devenit chiar mai evidentă şi mai încurajatoare.

În Miercurea Cenuşii, când urgenţa Coronavirusului nu era percepută încă de o manieră atât de evidentă, Succesorul lui Petru spunea: "Începem Postul Mare primind cenuşa: «Aminteşte-ţi că țărână eşti şi în țărână te vei întoarce!». Praful de pe cap ne readuce la țărână, ne aminteşte că venim din țărână şi că în țărână ne vom întoarce. Altfel spus, suntem slabi, fragili și muritori. În fața scurgerii secolelor şi a mileniilor, noi suntem în trecere; în faţa imensităţii galaxiilor şi a spaţiului noi suntem mărunți. Suntem praf în univers, dar suntem praful iubit de Dumnezeu. Domnului i-a plăcut să adune în mâinile sale praful nostru şi să sufle asupra sa suflul său de viaţă. În acest fel, suntem praf preţios, un praf destinat să trăiască pentru totdeauna. Suntem pământul asupra căruia Dumnezeu a revărsat cerul său, țărâna care conţine visele sale. Suntem speranţa lui Dumnezeu, tezaurul său, gloria sa". Papa încheia omilia cu aceste cuvinte: "Să ne lăsăm împăcaţi pentru a trăi ca fii iubiţi, ca păcătoşi iertaţi, ca bolnavi vindecaţi, ca nişte călători însoţiţi. Să ne lăsăm iubiţi ca să iubim, să ne lăsăm ridicaţi ca să mergem către țel, către Paști. Vom avea bucuria de a descoperi că Dumnezeu ne învie din cenuşa noastră".

Tocmai pentru a mărturisi această privire de speranţă şi această îmbrăţişare îndreptată spre toți, papa care ne conduce însoţindu-ne, la începutul Liturghiei de la "Sf. Marta" de marţi, 10 martie 2020, a voit să se roage în mod special pentru preoţi, pentru ca în aceste vremuri să aibă tăria necesară pentru a însoţi, a întări şi a fi aproape de cei care suferă. Şi, luând totuși toate precauţiile posibile, pentru ca ei să aibă "curajul de a ieşi şi de a merge la cei bolnavi, ducându-le tăria Cuvântului lui Dumnezeu şi Euharistia şi de a însoţi lucrătorii sanitari și voluntarii" în serviciul extraordinar pe care-l îndeplinesc.