Primul discurs al unui papă la Radio Vatican: 12 februarie 1931

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
8 februarie 2019 – Vatican News. ”Dialogul, toleranța și pacea” este tema aleasă pentru Ziua mondială a radioului, marcată anual la inițiativa UNESCO pe 13 februarie. Este ziua primei emisii a postului de radio al Națiunilor Unite.

Înființată în 2011 la propunerea Academiei Spaniole de Radio, Ziua radioului aduce în atenție importanța acestui instrument de comunicare și aportul acestuia la coexistența umană. Potrivit unui comunicat de presă, UNESCO își propune să arate cu ocazia acestei Zile mondiale că, prin programe și interviuri, radioul poate să ajute ascultătorii la înțelegerea evenimentelor actuale și să contribuie la tematici de interes general precum educația, sănătatea, drepturile omului și integrarea migranților.

Radio Vatican a început să emită pe 12 februarie 1931 și l-a avut ca realizator pe nimeni altul decât Guglielmo Marconi. Primul radiomesaj, intitulat ”Qui arcano Dei”, a fost transmis în limba latină de papa Pius al XI-lea la ora 16.49 a zilei de 12 februarie 1931.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru discursul ”Qui arcano Dei” prezentat de papa Pius al XI-lea la microfonul Radio Vatican:

«Fiind, prin planul misterios al lui Dumnezeu, Succesori ai Principelui apostolilor, ai celor a căror învățătură și predicare sunt destinate prin porunca dumnezeiască spre toate popoarele și toată făptura (Mt 28, 19; Mc 16,15), și având posibilitatea de a ne folosi cei dintâi din acest loc de minunata invenție marconiană, Ne adresăm în primul rând tuturor realităților și tuturor oamenilor, spunându-le, aici și în cele ce urmează, prin cuvintele înseși ale Sfintei Scripturi: ”Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă pământule, cuvintele gurii mele!” (Dt 32,1). ”Ascultați aceasta, voi, toate popoarele, plecați-vă urechea, voi toți locuitorii lumii, fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt, bogați și săraci, [toți] împreună!” (Ps 49/48, 1-2). ”Ascultați-mă, insulelor, dați atenție, popoare îndepărtate!” (Is 49,1).

Către Dumnezeu

Și primul nostru cuvânt să fie: ”Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor pe care el îi iubește!” (Lc 2,14). Mărire lui Dumnezeu care a dat oamenilor în zilele noastre o asemenea putere (cf. Mt 9,8) încât să facă să ajungă cuvintele lor cu adevărat până la marginile pământului (cf. Ps 18,5; Rm 10,18); și pace pe pământ, unde suntem ambasadorii dumnezeiescului Răscumpărător, Isus (cf. 2 Cor 5,20), care, venind, a vestit pacea, pace celor de departe și pace celor de aproape (cf. Ef 2,17), împăcând prin sângele Crucii sale cele de pe pământ și cele din ceruri (cf. Col 1,20).

Către creștinii catolici

Adresându-ne, apoi, oamenilor, Apostolul ne poruncește să facem bine tuturor, dar în special celor ai casei în credință (cf. Gal 6,10). Se cuvine, așadar, ca Noi să ne adresăm cuvântul Nostru, mai înainte de a ne adresa altora, tuturor celor care, făcând parte din familia și turma Domnului, care este Biserica catolică, Ne cheamă cu dulcele nume de Părinte: părinților și fiilor, Ne adresăm, oițelor și mieilor, tuturor celor pe care Păstorul și Regele suprem Cristos Isus i-a încredințat Nouă ca să-i paștem și să-i conducem (cf. In 21,15; Mt 16,19).

Către ierarhie

Spre voi, să spunem, alăturați Nouă, Cardinali ai Sfintei Romane Biserici, Patriarhi, Arhiepiscopi, Episcopi, Prelați și Preoți, distribuiți în diversele grade ale Ierarhiei, destinatarii principali ai grijii Noastre zilnice, și împreună auxiliari și părtași ai ostenelilor Noastre. Ne rugăm și ne străduim ca fiecare dintre voi să rămână credincios în acea vocație în care a fost chemat (cf. 1 Cor 7,20) și ca toți să pășească vrednici de vocația în care ați fost chemați (cf. Ef 4,1): pașteți turma lui Dumnezeu care este în mijlocul vostru, făcându-vă din inimă model al turmei voastre, pentru ca atunci când va apărea Principele Păstorilor să primiți cununa nesupusă putreziciunii a slavei (1 Pt 5, 2-3). Dumnezeul păcii, care l-a înviat din moarte pe marele Păstor al oilor, în Sângele Legământului veșnic, Domnul Nostru Isus Cristos să vă formeze la tot binele ca să faceți voința sa, împlinind în voi ceea ce va fi plăcut înaintea Sa prin Cristos Isus (cf. Evr 13,20).

Către Persoanele consacrate

Vă vorbim vouă, acum, fii și fiice ale predilecției Noastre, voi care, imitând cele mai bune carisme (cf. 1 Cor 12,31) și urmând nu doar poruncile, dar și dorințele și sfaturile dumnezeiescului Rege și Mir, în fidelitatea preasfintelor voastre  voturi și în disciplina călugărească a întregii vieți, înmiresmați cu adierea feciorelnică Biserica lui Dumnezeu, o arătați prin contemplație, o susțineți prin rugăciune, o îmbogățiți prin știință și doctrină, o cultivați și o măriți zi de zi prin slujirea cuvântului și prin faptele apostolatului. Părtași, așadar, la o vocație cu adevărat cerească și angelică (cf. Evr 3,1), cu cât este mai prețioasă comoara pe care o purtați, o străduință cu atât mai mare trebuie să folosiți ca să o păstrați, nu doar pentru a face sigură chemarea și alegerea voastră (cf. 2 Pt 1,10), dar și pentru ca Inima Regelui și Mirelui vostru să poată găsi în voi, ca slujitori în toate credincioși și devotați, consolare și reparare pentru nenumăratele jigniri și neglijențe prin care oamenii răspund la iubirea Sa inefabilă.

Către Misionari

Dar cuvântul Nostru se îndreaptă acum spre voi (cf. 2 Cor 6,11), preaiubiți fii și fiice în Cristos, care în Misiuni vă rugați și lucrați la răspândirea sfintei credințe a lui Isus Cristos și la lărgirea Împărăției sale. Asemenea primilor Apostoli ai Bisericii, la fel și voi, în pericole, în multă răbdare, în necesități și necazuri (cf. 2 Cor 1,10; 6,4), în văzul tuturor (cf. Evr 10,33); asemenea lor, la fel și voi sunteți ”gloria lui Cristos” ( 2 Cor 8,23); voi care, în osteneli, deseori chiar în lanțuri și prin sângele vostru, duceți până la moarte buna și marea luptă a credinței și a suferinței (cf. 1 Tm 6,12; 2 Tm 4,7; Evr 10, 32) și mărturisind cu generozitate credința voastră, cuceriți sufletele și răspândiți sămânța viitorilor creștini. Noi vă salutăm, puternici soldați ai lui Cristos, dar împreună cu voi, salutăm Preoții indigeni și bunii catiheți, primele roade și acum colegii și ajutătorii străduințelor noastre!

Către toți credincioșii

Inima noastră se îndreaptă spre voi (cf. 2 Cor 6,11), cei care sunteți credincioși în Cetatea Noastră episcopală și în Lumea întreagă; în mod special spre voi care, asemenea primilor credincioși, bărbați și femei pe care îi laudă apostolul (cf. Fil 4,3), deși sunteți în rândul laicilor, colaborați în apostolat cu Noi și cu Venerații Noștri Frați Episcopi și Preoți; spre voi, popor al lui Dumnezeu și oițe ale pășunii sale (Ps 100/99, 3); spre voi, neam ales, preoție împărătească, popor luat în stăpânire de Dumnezeu (cf. 1 Pt 2,9). Modestia voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor și tot ceea ce este adevărat, tot ceea ce este curat, tot ceea ce este drept, tot ceea ce este sfânt, tot ceea ce este vrednic de iubire și de nume bun, toată virtutea, toată disciplina lăudabilă, să fie ținta gândurilor voastre, să fie faptele voastre (cf. Fil 4, 5-8), pentru ca Dumnezeu să fie preamărit în toți și în toate (cf. 1 Pt 4,11).

Către cei care nu cred și disidenți

Gândul și cuvântul nostru se îndreaptă și spre voi, cei care sunteți încă departe de credința și de unitatea lui Cristos. Oferim zi de zi pentru voi rugăciuni și jertfe lui Dumnezeu, Domnul tuturor, cerând cu înflăcărare ca El să vă lumineze cu lumina sa și să vă conducă, și să vă unească la oițele care ascultă vocea Sa și să se facă o singură turmă și un singur Păstor (cf. In 10,16).

Către guvernanți

Fiind datori față de toți, spunem în primul rând celor care guvernează să poruncească în dreptate și caritate, spre folos și edificare și nu spre distrugere (cf. 2 Cor 10,8), aducându-și aminte că nu există putere decât de la Dumnezeu (cf. Rm 13,1) și că lui Dumnezeu vor trebui să-i dea cont cu rigoare (cf. Înț 6,6).

Către cei supuși

Celor supuși le spunem, apoi, să asculte de Superiori nu ca de oameni, ci ca de Dumnezeu, știind că cel care se împotrivește unei autorități legitime se împotrivește dispozițiilor lui Dumnezeu și că cel care se împotrivește în acest fel își pregătește singur osânda (cf. Rm 13,2).

Către cei bogați

Vorbim acum către cei bogați și cei săraci. Celor bogați le spunem că trebuie să se considere slujitori ai Providenței divine și depozitari și distribuitori ai bunurilor sale, cărora Isus Cristos însuși le-a recomandat pe cei săraci și de la care dumnezeiescul Judecător va cere mai mult pentru că mai mult au primit (cf. Lc 22,48) și să-și amintească întotdeauna de acel cuvânt dumnezeiesc: ”Vai vouă, bogaților!” (Lc 6,24).

Către cei săraci

Îi îndemnăm în Domnul, apoi, pe cei săraci să vadă sărăcia lui Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru, și aducându-și aminte de exemplele și făgăduințele Sale, să nu neglijeze câștigarea bogățiilor spirituale, devenită pentru ei mult mai ușoară; și, de asemenea, străduindu-se, după cum este permis, să-și îmbunătățească propria stare, cu inimă bună și dreaptă să-și atragă bunăvoința Domnului și să nu-și întindă niciodată mâinile spre nelegiuire (cf. Ps 125/124, 3).

Către lucrători și angajatori

Îi rugăm cu stăruință atât pe lucrători cât și pe angajatori ca, evitând orice întrecere potrivnică și orice luptă a unora împotriva altora, uniți printr-o alianță fraternă și amicală, să-și ofere unii mijloacele și direcțiunea, alții munca și abilitatea, și fără a cere decât ceea ce este just și fără a nega ceea ce este just, să caute în ordinea liniștii nu atât avantajul propriu al fiecăruia cât mai ales binele comun.

Către cei bolnavi și cei prigoniți

Ultimul în realizare, dar cel dintâi în intenție și în afecțiunea inimii, cuvântul Nostru ajunge la voi, cei care sunteți afectați de boli și în suferințe, în necazuri și adversități, mai ales la cei care îndurați acestea din partea dușmanilor lui Dumnezeu și ai societății umane. În timp ce oferim pentru voi rugăciunile Noastre și, în măsura posibilităților, ajutoarele Noastre, și în timp ce vă recomandăm carității tuturor, vă spunem din partea lui Cristos, pe al cărui loc îl ținem: ”Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28).

Nu mai rămâne, în fine, decât ca, asupra Cetății și a Lumii, precum și a celor care locuiesc în ele, să invocăm din inimă Binecuvântarea Apostolică, după cum facem [+] în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.»