Editorial. Ca acum 2000 de ani, a-i îmbrățișa pe cei păcătoși rămâne un ”scandal”

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
25 ianuarie 2019 – Vatican News. În primele discursuri care însoțesc călătoria sa apostolică în Panama, papa Francisc a menționat câteva aspecte care merită evidențiate. Printre acestea, notează directorul nostru editorial Andrea Tornielli, se află și prezența din ce în ce mai scăzută a compasiunii în unele mijloace catolice de comunicare. În editorialul său, Tornielli atrage atenția asupra unui fenomen frecvent care se bazează pe mecanismul căutării cu orice preț a unui dușman de criticat și de condamnat. Răsturnarea acestei perspective se poate realiza numai prin atitudinea fundamentală a lui Isus: compasiunea.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru editorialul lui Andrea Tornielli:

«Ieri, sărbătoarea patronului jurnaliștilor, Sf. Francisc de Sales, vorbind episcopilor din America Centrală, papa a făcut o referință la anumite media catolice. A spus mai întâi de toate că rezultatul evanghelizării nu se bazează pe bogăția mijloacelor sau pe cantitatea de evenimente pe care le organizăm, ci pe ”centralitatea compasiunii”. ”Mă îngrijorează”, a adăugat papa Francisc, ”modul în care compasiunea și-a pierdut centralitatea în Biserică. Chiar și grupuri catolice au pierdut-o sau o pierd, ca să nu fim pesimiști. Nici chiar în mijloacele de comunicare catolice, nu se găsește compasiune. Se află schisma, condamnarea, răutatea, înverșunarea, supraestimarea proprie, denunțul ereziei...”. Este ’fotografia’ unei realități care se află din păcate sub ochii tuturor: răspândirea, chiar și în rândul mijloacelor de comunicare care se declară catolice, a obișnuinței de a vrea să judece totul și pe toți punându-se pe un piedestal și înverșunându-se în special față de frații în credință care au opinii diferite. Să nu se creadă că această atitudine, profund anticreștină (chiar dacă este vehiculată de prescurtări ”catolice”), ar fi un fenomen trecător, legat numai de critica zilnică a actualului pontificat. La originea acestei atitudini se află, de fapt, ceva mai profund și mai puțin contingent: a crede că pentru a exista și a afirma identitatea mea ar fi nevoie mereu de a ochi un dușman împotriva căruia să mă descarc. Pe cineva de atacat, pe cineva de condamnat, pe cineva de judecat ca eretic.

Mărturia lui Isus se prezintă și în această privință ca o schimbare totală, care debusolează tradiții dobândite și comportamente stratificate, sfidând ”gândirea bună” din orice epocă și din orice loc. Am văzut aceasta, încă o dată, la întâlnirea pe care astăzi, 25 ianuarie, papa Francisc a avut-o la Centro de Cumplimiento de Menores Las Garzas din Pacora, cu ZMT panamez care, vreme de câteva ceasuri, a intrat într-o închisoare, apropiindu-se de acei tineri aflați în imposibilitatea de a participa la evenimente. O mărturie emoționantă de compasiune și milostivire, care nu se naște pentru că a fost învățată dintr-un manual, ci pentru că compasiunea și milostivirea au fost mai întâi experimentate asupra propriei persoane pentru a putea deveni apoi privirea asupra celuilalt, a celui păcătos, a celui care a greșit.

Papa a explicat oaspeților din Centrul de minori că Isus nu s-a temut să se apropie de cei care, din diferite rațiuni, duceau povara urii sociale. Mânca în case de vameși și păcătoși, scandalizându-i pe toți. Pentru că ”Isus se apropie, se compromite, pune în joc propria reputație și invită mereu la a privi un orizont în măsură să reînnoiască viața și istoria”. Dar mulți nu suportă această alegere a Fiului lui Dumnezeu, preferă să congeleze și să stigmatizeze comportamentele celui care a greșit, etichetându-i nu doar trecutul, ci și prezentul. Făcând astfel, a explicat papa, nu se produce decât dezbinare, separându-i pe cei buni și pe cei răi, pe cei drepți și pe cei păcătoși. Se înalță ziduri invizibile crezând că marginalizând și izolând problema s-a rezolvat. În schimb, orice pagină a Evangheliei ne arată o atitudine diferită, o revoluție copernicană, care trece prin ochii lui Isus capabili să privească persoanele nu pentru erorile, păcatele sau fărădelegile comise, ci pentru ceea ce viața lor poate deveni dacă este atinsă de milostivire, de compasiune, de iubirea nemărginită a unui Dumnezeu care te îmbrățișează înainte de a te judeca.

Această privire, a spus papa, vine din inima lui Dumnezeu. ”Mâncând cu vameșii și păcătoșii”, a adăugat papa vorbind minorilor privați de libertate, ”Isus rupe logica care separă, exclude, izolează și desparte fizic între ’buni’ și ’răi’. Și nu o face prin decret sau numai cu bunele intenții, nici prin voluntarism sau sentimentalism. O face creând legături capabile să permită noi procese, mizând și sărbătorind la orice pas cu putință”. Privirea Domnului, pe care o putem simți în sacramentul pocăinței, ”nu vede o etichetă, nu vede o condamnare, ea vede fii”».