Papa: Sfinții, modele sigure prin exemplu, învățătură, prietenie și devoțiune
Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaș
Vatican News - 13 februarie 2024. Scrie papa Francisc în prefața volumului care s-a putea traduce: "În ascultarea lui Dumnezeu și a poporului": «Fiecare bărbat, fiecare femeie, fiecare credincios: toți suntem un dar de la Domnul, un dar foarte prețios. Fiecare dintre noi este un dar pentru toți și pentru întreaga Biserică, care se concretizează într-un context, într-un timp, într-un loc precis. Suntem daruri concrete, pentru oameni concreți, și în acest fel suntem și noi un dar pentru toți, în simplitatea vieții pe care o trăim. Într-adevăr, cu cât creștem mai mult în prietenia cu Domnul și cu ceilalți, cu atât mai mult asperitățile, duritățile, incompatibilitățile se netezesc sau, mai bine zis, încetează să mai fie un obstacol în calea comuniunii și devin, în mod paradoxal, felul nostru unic și irepetabil de a fi, culoarea specifică a darului pe care îl reprezentăm pentru ceilalți. Așadar, toți suntem un dar și totuși Biserica recunoaște în sfinți persoane care sunt dar într-un mod ceva mai amplu, adică universal: de aceea sunt canonizați, pentru ca existența și prietenia lor să ajungă și la oameni, locuri, contexte și timpuri care nu le sunt proprii. Într-adevăr, sfinții sunt frați și surori atât de asemănători cu Isus, încât pot fi modele sigure (prin exemplu, învățătură, prietenie și devoțiune) pentru orice fiu al lui Dumnezeu.
Pentru ca noi toți să fim mai uniți cu Tatăl și cu frații și surorile noastre, mai asemănători cu Isus, mai uniți între noi, ca frați și surori. Fericitul martir Enrique Angelelli, episcop de La Rioja, a fost și este încă un dar de la Domnul pentru Biserica din Argentina. Un om de o mare libertate și iubire față de fiecare persoană: prieten sau adversar, frate sau dușman. Un episcop cu adevărat catolic, pentru că a fost unit cu Biserica universală în spirit de obediență și de ascultare filială față de Papa și în angajamentul tenace de a pune în aplicare, în dieceza sa, indicațiile și îndemnurile Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea. Este foarte frumos, de exemplu - aș spune chiar emoționant - modul în care comunică poporului său întâlnirea pe care avea să o aibă cu papa Paul al VI-lea, cu ocazia vizitei ad limina Apostolorum; cu același entuziasm transmite credincioșilor și rezultatul întâlnirilor și mesajele și scrisorile primite de la Roma. În același timp, în ciuda pericolelor crescânde și a ostilității din partea adversarilor săi, în ciuda fricii și a amenințărilor, el își îndeplinește mandatul de păstor al unei turme a Bisericii. O turmă, însă, care nu este destinată să se închidă în sacristie, ci să răspândească iubirea lui Dumnezeu, primită și celebrată în sacramente, în viața obișnuită a muncii, a familiei, a asociațiilor, a solidarității. Nu cred că Angelelli a fost un erou, ci un autentic martir (și așa l-a recunoscut Biserica).
Martirul dă mărturie despre faptul că, dacă inima și mintea sunt îndreptate spre Dumnezeu, atunci în el se ivesc întotdeauna atitudini pline de iubire sinceră față de toți și respingerea oricărei instrumentalizări și scurtături pentru urmărirea interesului propriu sau pentru o viață liniștită, dacă în joc sunt drepturile și viețile celor mai slabi, ale celor marginalizați, ale celor care - cum spunem astăzi - se află la periferie. Iată de ce monseniorul Angelelli și omiliile sale, adunate în acest volum intitulat "In ascolto di Dio e del popolo" (În ascultarea lui Dumnezeu și a poporului), pot fi, de asemenea, o sursă de inspirație și de creștere în discernământul evanghelic al provocărilor și situațiilor pe care fiecare dintre noi este chemat să le trăiască în Biserică și în viața profesională și familială. Monseniorul Enrique a fost, de asemenea, un păstor al celor simpli: a valorificat pietatea populară (legată de locurile, timpurile, sărbătorile acelui pământ și ale acelui popor) pentru a favoriza adeziunea poporului - în unitate și solidaritate - la Cristos și la Maica Biserică (...)»
