Mesajul papei Francisc la Ziua mondială a misiunilor din 2024
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
2 februarie 2024 – Vatican News. ”Mergeți și chemați-i la ospăț pe toți” (cf. Matei 22,9) este tema Mesajului papei Francisc pentru Ziua mondială a misiunilor din 2024, care se va marca duminică, 20 octombrie.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, Mesajul Sfântului Părinte.
«Dragi frați și surori, pentru Ziua mondială misionară din acest an am luat tema din parabola Evangheliei despre ospățul de nuntă (cf. Matei 22,1-14). După ce invitații au refuzat invitația, regele, care este protagonistul povestirii, spune slujitorilor săi: ”Mergeţi aşadar la răscrucile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă” (v. 9). Reflectând asupra acestui cuvânt-cheie, în contextul parabolei și al vieții lui Isus, putem pune în lumină câteva aspecte importante ale evanghelizării. Acestea se arată deosebit de actuale pentru noi toți, discipoli-misionari ai lui Cristos, în această fază finală a parcursului sinodal care, în conformitate cu motto-ul ”Comuniune, participare și misiune”, va trebui să relanseze Biserica către angajarea ei prioritară: vestirea Evangheliei în lumea contemporană.
1. " Mergeți și chemați!". Misiunea ca un neobosit ”a merge” și ”a invita” la sărbătoarea Domnului
La începutul poruncii pe care regele o dă slujitorilor săi, se află cele două verbe care exprimă miezul misiunii: "mergeți" și "chemați" în sensul de "invitați".
În ceea ce privește primul verb, trebuie amintit că slujitorii fuseseră trimiși anterior să transmită mesajul regelui către invitați (cf. vv. 3-4). Acest lucru ne spune că misiunea înseamnă un a merge neobosit către întreaga omenire pentru a o invita la întâlnirea și comuniunea cu Dumnezeu. Neobosită! Dumnezeu, mare în iubire și bogat în milostivire, iese mereu în întâmpinarea fiecărui om pentru a-l chema la fericirea Împărăției sale, în ciuda indiferenței sau a refuzului. Astfel, Isus Cristos, bunul păstor și trimis al Tatălui, a mers în căutarea oilor pierdute ale poporului lui Israel și a dorit să meargă mai departe pentru a ajunge chiar și la oile cele mai îndepărtate (cf. Ioan 10,16). El le-a spus discipolilor: "Mergeți!", atât înainte, cât și după învierea sa, implicându-i în propria sa misiune (cf. Lc 10,3; Mc 16,15). Din acest motiv, Biserica va continua să depășească toate granițele, să iasă iar și iar, fără să obosească și fără să se descurajeze în fața dificultăților și a obstacolelor, pentru a îndeplini cu fidelitate misiunea primită de la Domnul.
Mă folosesc de această ocazie pentru a le mulțumi misionarilor și misionarelor care, răspunzând la chemarea lui Cristos, au lăsat totul pentru a pleca departe de patria lor și a duce Vestea Bună în locuri unde oamenii nu au primit-o încă sau au primit-o de curând. Dragi prieteni, dăruirea voastră generoasă este o expresie concretă a angajamentului față de misiunea ad gentes pe care Isus a încredințat-o discipolilor săi: "Mergeți și faceți discipoli toate popoarele" (Mt 28,19). Să continuăm, așadar, să ne rugăm și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru noile și numeroasele vocații misionare pentru lucrarea de evanghelizare până la marginile pământului.
Și să nu uităm că fiecare creștin este chemat să participe la această misiune universală prin mărturie sa evanghelică în orice mediu, astfel încât Biserica întreagă să meargă mereu cu Domnul și Învățătorul ei la " răscrucile de drumuri " din lumea de astăzi. Da, "astăzi drama Bisericii este că Isus continuă să bată la ușă, dar din interior, pentru ca noi să-l lăsăm să iasă! De multe ori ajungem să fim o Biserică [...] care nu-l lasă pe Domnul să iasă, care îl ține ca pe 'un lucru al ei', în timp ce Domnul a venit pentru misiune și ne vrea misionari" (Discurs adresat participanților la conferința promovată de Departamentul pentru laici, familie și viață, 18 februarie 2023). Fie ca noi toți, cei botezați, să ne dispunem să ieșim din nou, fiecare după starea vieții sale, ca să începem o nouă mișcare misionară, ca la începuturile creștinismului!
Revenind la porunca regelui către slujitorii din parabolă, a merge pășește mână în mână cu a chema sau, mai precis, a invita: "Veniți la nuntă!". (Mt 22,4). Acest lucru lasă să se întrevadă un alt aspect, nu mai puțin important, al misiunii încredințate de Dumnezeu. După cum ne putem imagina, acei slujitori-mesageri au transmis invitația suveranului cu urgență, dar și cu mult respect și amabilitate. În mod similar, misiunea de a aduce Evanghelia la toată făptura trebuie să aibă în mod necesar același stil ca și Cel care este vestit. Anunțând lumii "frumusețea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu, manifestată în Isus Cristos care a murit și a înviat" (exortația apostolică Evangelii gaudium, nr. 36), discipolii-misionari o fac cu bucurie, mărinimie, bunăvoință, roade ale Duhului Sfânt în ei (cf. Gal 5,22); fără forțare, constrângere, prozelitism; întotdeauna cu apropiere, compasiune și delicatețe, reflectând modul de a fi și de a acționa al lui Dumnezeu.
2. La ospăț. Perspectiva eshatologică și euharistică a misiunii lui Cristos și a Bisericii
În parabolă, regele cere slujitorilor să ducă invitația la ospățul pregăti pentru nunta fiului său. Un astfel de ospăț îl oglindește pe cel escatologic, este o imagine a mântuirii finale în Împărăția lui Dumnezeu, realizată încă de pe acum, odată cu venirea lui Isus, Mesia și Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dăruit viața din belșug (cf. In 10,10), simbolizată de masa pusă "cu mâncăruri grase și băuturi alese", când Dumnezeu va "elimina moartea pentru totdeauna" (Is 25,6-8).
Misiunea lui Cristos este cea de la împlinirea timpurilor, așa cum a declarat la începutul propovăduirii sale: "Timpul s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat" (Mc 1,15). Astfel, ucenicii lui Cristos sunt chemați să continue aceeași misiune a Învățătorului și Domnului lor. Să ne amintim în această privință învățătura Conciliului Vatican II despre caracterul escatologic al angajamentului misionar al Bisericii: "Perioada activității misionare este amplasată între prima și a doua venire a lui Cristos [...]. Înainte de venirea Domnului, Evanghelia trebuie să fie vestită la toate popoarele" (decretul Ad gentes, nr. 9).
Știm că avântul misionar al primilor creștini avea o puternică dimensiune escatologică. Ei simțeau urgența proclamării Evangheliei. Este important să ținem cont și astăzi de această perspectivă, pentru că ne ajută să evanghelizăm cu bucuria celor care știu că "Domnul este aproape" și cu speranța celor care se străduiesc să atingă scopul, atunci când vom fi cu toții împreună cu Cristos la ospățul său de nuntă în Împărăția lui Dumnezeu. Prin urmare, în timp ce lumea propune diferitele "ospețe" ale consumismului, ale bogăției egoiste, ale acumulării, ale individualismului, Evanghelia îi cheamă pe toți la ospățul divin unde domnește bucuria, împărtășirea, dreptatea, fraternitatea, în comuniune cu Dumnezeu și cu ceilalți.
Această plinătate a vieții, dar al lui Cristos, este anticipată chiar acum în ospățul Euharistiei, pe care Biserica îl celebrează la porunca Domnului, în amintirea Lui. Și astfel, invitația la ospățul escatologic pe care o aducem la toți în misiunea de evanghelizare este intrinsec legată de invitația la masa euharistică, unde Domnul ne hrănește cu Cuvântul său și cu Trupul și Sângele său. După cum a învățat Benedict al XVI-lea, "în fiecare Celebrare euharistică se realizează sacramental adunarea escatologică a poporului lui Dumnezeu. Pentru noi, ospățul euharistic este o anticipare reală a ospățului de pe urmă, prevestit de profeți (cf. Is 25,6-9) și descris în Noul Testament ca "nunta Mielului" (Ap 19,7.9), care va fi celebrat în bucuria comuniunii sfinților" (exortația apostolică post-sinodală Sacramentum Caritatis, nr. 31).
Prin urmare, suntem cu toții chemați să trăim mai intens fiecare Euharistie în toate dimensiunile sale, în special în cea eshatologică și misionară. Repet, în acest sens, că "nu ne putem apropia de Masa Euharistică fără să ne lăsăm atrași în mișcarea misiunii care, pornind de la însăși Inima lui Dumnezeu, își propune să ajungă la toți oamenii" (ibid., 84). Reînnoirea euharistică, pe care multe Biserici locale o promovează în mod lăudabil în perioada post-Covidiu, va fi, de asemenea, fundamentală pentru a trezi spiritul misionar în fiecare credincios. Cu câtă mai multă credință și cu cât mai mult impuls al inimii, la fiecare Liturghie, ar trebui să pronunțăm aclamația: "Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim până când vei veni"!
În această perspectivă, în Anul dedicat rugăciunii ca pregătire la Jubileul din 2025, aș dori să-i invit pe toți să intensifice mai ales participarea la Sfânta Liturghie și rugăciunea pentru misiunea evanghelizatoare a Bisericii. Ea, din ascultare față de cuvântul Mântuitorului, nu încetează să înalțe către Dumnezeu, la fiecare celebrare euharistică și liturgică, rugăciunea Tatăl nostru cu invocația "Vie împărăția ta". Și astfel, rugăciunea zilnică și mai ales Euharistia ne transformă în pelerini-misionari ai speranței, pe calea către viața fără de sfârșit în Dumnezeu, spre ospățul de nuntă pregătit de Dumnezeu pentru toți fiii săi.
3. "Toți". Misiunea universală a discipolilor lui Cristos și Biserica pe deplin sinodală-misionară
A treia și ultima reflecție se referă la destinatarii invitației regelui: "toți". Așa cum am subliniat, "aceasta este inima misiunii: acel "toți". Fără a exclude pe nimeni. Pe toți. Orice misiune a noastră, prin urmare, izvorăște din Inima lui Cristos pentru ca El să-i atragă pe toți la Sine" (Discurs adresat participanților la Adunarea generală a Operelor Pontificale Misionare, 3 iunie 2023). Chiar și astăzi, într-o lume sfâșiată de diviziuni și conflicte, Evanghelia lui Cristos este vocea blândă și puternică care îi cheamă pe oameni să se întâlnească, să se recunoască frați și să se bucure de armonia dintre diversități. Dumnezeu vrea ca "toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la cunoașterea adevărului" (1 Tim 2,4). De aceea, să nu uităm niciodată, în activitățile noastre misionare, că suntem trimiși să vestim Evanghelia la toți, și "nu ca unul care impune o nouă obligație, ci ca unul care împărtășește o bucurie, care arată un orizont frumos, care oferă un ospăț de dorit" (exortația apostolică Evangelii gaudium, nr. 14).
Discipolii-misionari ai lui Hristos au întotdeauna în inima lor grija pentru toți oamenii de orice condiție socială sau chiar morală. Parabola ospățului ne spune că, la recomandarea regelui, slujitorii au adunat "pe toți, răi și buni" (Mt 22,10). Mai mult, tocmai "săracii, inirmii, orbii și șchiopii" (Lc 14,21), adică ultimii și marginalizații societății, sunt invitații speciali ai regelui. Astfel, ospățul de nuntă a Fiului pe care Dumnezeu l-a pregătit rămâne pentru totdeauna deschis către toți, pentru că mare și necondiționată este iubirea sa pentru fiecare dintre noi. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică" (Ioan 3, 16). Fiecare persoană, fiecare bărbat și femeie, este destinatarul invitației lui Dumnezeu de a participa la harul său transformator și mântuitor. Este suficient să se spună "da" acestui dar divin gratuit, întâmpinându-l și lăsându-se transformați de el, îmbrăcați în el ca într-o "haină de nuntă" (cf. Mt 22,12).
Misiunea pentru toți cere angajamentul tuturor. Prin urmare, este necesar să continuăm drumul spre o Biserică cu totul misionară-sinodală în slujba Evangheliei. Sinodalitatea este misionară în sine și, invers, misiunea este întotdeauna sinodală. Prin urmare, o strânsă cooperare misionară este și mai urgentă și mai necesară astăzi în Biserica universală, precum și în Bisericile particulare. Pe urmele Conciliului Vatican II și ale Predecesorilor mei, recomand tuturor diecezelor din lume serviciul Operelor Pontificale Misionare, care constituie mijlocul principal "atât pentru a insufla credincioșilor catolici, încă din primii ani de viață, un spirit cu adevărat universal și misionar, cât și pentru a favoriza o colectare adecvată de subvenții în beneficiul tuturor misiunilor și în funcție de nevoile fiecăreia" (decretul Ad Gentes, nr. 38). Din acest motiv, colectele de la Ziua mondială a misiunilor în toate Bisericile locale sunt destinate în totalitate Fondului universal de solidaritate pe care Opera Pontificală de Răspândire a Credinței îl distribuie apoi, în numele Papei, pentru nevoile tuturor misiunilor Bisericii. Să ne rugăm Domnului să ne călăuzească și să ne ajute să fim o Biserică mai sinodală și mai misionară (cf. Omilia la Sfânta Liturghie de încheiere a Adunării Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, 29 octombrie 2023).
Să ne îndreptăm, în fine, privirea spre Maria, care a dobândit de la Isus prima minune chiar la o sărbătoare de nuntă, în Cana Galileii (cf. Ioan 2,1-12). Domnul a oferit mirilor și tuturor invitaților o abundență de vin nou, semn anticipat al ospățului de nuntă pe care Dumnezeu îl pregătește pentru toți la sfârșitul veacurilor. Să-i cerem și astăzi mijlocirea ei maternă pentru misiunea evanghelizatoare a discipolilor lui Cristos. Cu bucuria și grija Mamei noastre, cu puterea blândeții și a afecțiunii (cf. Evangelii gaudium, nr. 288), să mergem și să ducem tuturor invitația Regelui Mântuitor.
Sfântă Maria, Steaua evanghelizării, roagă-te pentru noi!”.
Mesajul papei Francisc pentru Ziua mondială a misiunilor din 2024 a fost dat la Roma, de la bazilica Sfântul Ioan din Lateran, pe 25 ianuarie a.c., sărbătoarea liturgică a Convertirii Sfântului Apostol Paul.
