Aceasta este calea: să mergem împreună, să slujim împreună, punând rugăciunea pe primul loc

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 25 ianuarie 2024. Astfel a reliefat papa Francisc în omilia din cadrul celebrării rugăciunii Vesperelor, pe care a prezidat-o joi, 25 ianuarie, cu începere de la ora locală 17.30, în bazilica Sfântul Paul din Afara Zidurilor, cu ocazia sărbătorii liturgice Convertirea Sfântului Apostol Paul, care coincide cu încheierea celei de-a 57-a Săptămâni de rugăciune pentru unitatea creștinilor. La celebrarea euharistică au luat parte reprezentanți ai celorlalte Biserici și Comunități ecleziale care activează la Roma.

Pornind de la parabola bunului samaritean, relatată în Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 10,  pontiful a explicat că este samariteanul cel care dă sens cuvântului "aproapele", "pentru că se face aproapele: simte compasiune, se apropie și se apleacă cu bunătate asupra rănilor acelui frate; se îngrijește de el, indiferent de trecutul și de greșelile sale, și îl slujește cu toată ființa sa" (cf. Lc 10,33-35).

Pontiful a evidențiat că Isus, prezentând comportamentul samariteanului, ne indică faptul că întrebarea corectă pe care trebuie să ne-o facem nu se referă la cine este aproapele nostru, ci dacă noi înșine reușim să devenim aproapele celui care are nevoie de noi. "Numai această iubire care devine slujire gratuită, numai această iubire pe care Isus a proclamat-o și a trăit-o, îi va apropia pe creștinii separați unii de alții. Da, doar această iubire, care nu se întoarce în trecut pentru a se distanța sau a arăta cu degetul, doar această iubire care, în numele lui Dumnezeu, îl pune pe frate înaintea apărării rigide a propriului sistem religios, doar această iubire ne va uni. Întâi fratele, apoi sistemul" – a spus pontiful, îndemnându-ne la o evaluare a modului în care reușim să fim aproapele celuilalt, fără a urmări interese și avantaje proprii, deoarece, făcând astfel nu ar fi vorba doar despre "greșeli strategice", ci despre infidelitate față de Evanghelie.

Cu referire la sărbătoarea liturgică Convertirea Sfântului Apostol Paul, pontiful a spus că apostolul neamurilor "nu-și schimbă viața pe baza obiectivelor sale, nu devine mai bun pentru că își realizează planurile. Convertirea sa provine dintr-o răsturnare existențială, în care primatul nu mai aparține iscusinței sale în fața Legii, ci docilității față de Domnul într-o deschidere totală față de ceea ce vrea El. (...) Dacă El este comoara, programul nostru eclezial nu poate consta decât în a face voia Lui, în a ieși în întâmpinarea dorințelor Sale. Iar El, Isus, cu o noapte înainte de a-și da viața pentru noi, s-a rugat cu ardoare Tatălui pentru noi toți, "ca toți să fie una" (Ioan 17,21). Aceasta este voința Sa".

Papa Francisc a reliefat importanța unei convertiri a perspectivei și, mai ales, a inimii, "pentru că, așa cum a afirmat Conciliul Vatican al II-lea acum șaizeci de ani: Nu există ecumenism adevărat fără convertire interioară" (Unitatis redintegratio, 7). "În timp ce ne rugăm împreună" – a continuat – "să recunoaștem, fiecare în inima noastră, că trebuie să ne convertim, că trebuie să îi permitem Domnului să ne schimbe inimile. Aceasta este calea: să mergem împreună și să slujim împreună, punând rugăciunea pe primul loc. De fapt, pe măsură ce creștinii se maturizează în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui, ei cresc și în înțelegerea reciprocă, așa cum afirmă Conciliul Vatican al II-lea: "Căci cu cât comuniunea lor cu Tatăl, cu Cuvântul și cu Duhul Sfânt este mai strânsă, cu atât mai intimă și mai ușor se vor putea face frați, în mod reciproc" (ibidem).

În încheierea omiliei, pontiful a îndemnat: "Împreună, ca frați și surori în Cristos, să spunem asemenea apostolului Paul: Ce să facem, Doamne?. Și punând această întrebare există deja un răspuns, pentru că primul răspuns este rugăciunea. Rugăciunea pentru unitate este prima sarcină a parcursului nostru. Și este o sarcină sfântă, pentru că înseamnă a fi în comuniune cu Domnul, care mai întâi de toate s-a rugat Tatălui pentru unitate. Și, de asemenea, continuăm să ne rugăm pentru încetarea războaielor, în special în Ucraina și în Țara Sfântă. Un gând de suflet se îndreaptă și către iubitul popor din Burkina Faso, în special către comunitățile de acolo care au pregătit materiale pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitate: fie ca iubirea aproapelui să ia locul violenței care afectează țara lor.

Ce să fac, Doamne? Și Domnul îi spune lui Paul: Ridică-te și mergi mai departe (Faptele Apostolilor 22:10). Ridică-te, ne spune Isus fiecăruia dintre noi, în căutarea unității. Să ne ridicăm, așadar, în numele lui Cristos, din oboseala și din obișnuințele noastre și să mergem mai departe, să mergem înainte, pentru că așa vrea El, pentru  ca lumea să creadă ( Ioan 17,21). Să ne rugăm, așadar, și să mergem înainte, pentru că asta dorește Dumnezeu de la noi. Aceasta este ceea ce dorește El de la noi".