Papa Francisc: Paul al VI-lea, Papă "martir"

Papa Francisc

Vatican News - 18 ianuarie 2024. Scrie Sfântul Părinte în prefața cărții: «Mă bucur că cardinalul Marcello Semeraro a decis să publice seria de omilii rostite în sărbătoarea  Schimbarea la Față a Domnului, care marchează și comemorare trecerii sfântului Paul al VI-lea de pe "acest pământ dureros, dramatic și magnific", așa cum l-a numit în Testamentul său, la casa Tatălui. Mă bucur, de asemenea, că a ales să facă acest lucru în  2023, când se împlinesc șaizeci de ani de la chemarea lui Giovanni Battista Montini la slujirea petrină.

Paul al VI-lea! M-am gândit de multe ori dacă nu cumva acest Papă ar trebui considerat un "martir"! Odată, într-o întâlnire privată, în preajma Sfintei Liturghii de beatificare a Papei Montini, i-am spus acest lucru și episcopului Marcello (n.n. Semeraro). L-am întrebat, mai în glumă mai în serios, dacă la acea Sfantă Liturghie cu ritul beatificării papei Montini ar fi trebuit să port veșminte liturgice roșii sau albe. Nu m-a înțeles și a remarcat că culoarea roșie este prescrisă pentru riturile funerare ale papilor... I-am explicat ce am vrut să spun și a rămas gânditor, împreună cu mine.

De fapt, la 15 decembrie 1969, în timpul clasicului schimb de urări de Crăciun cu Colegiul Cardinalilor și Curia Romană, Paul al VI-lea s-a referit la faptul că conciliul Vatican al II-lea "a produs o stare de alertă și, în anumite privințe, de tensiune spirituală", inclusiv criza multor preoți. În acest context, el a spus: "Aceasta este coroana noastră de spini".

Îndemnul de a iubi Biserica a fost printre cele mai frecvente și repetate în magisteriul papei Paul al VI-lea. El o considera ca fiind oglinda în care îl vedem pe Cristos, spațiul în care îl întâlnim pe Cristos și acesta era, pentru el, unum necessarium.

Ne amintim cu toții de rugăciunea sa către Cristos, singura necesară! Și tocmai această iubire unică și absolută față de Cristos a fost cea pe care cardinalul Semeraro a dorit să o sublinieze prin omiliile sale, contextualizate în misterul Schimbării la Față.

Sfântul Paul al VI-lea a contemplat, a predicat și a dat mărturie despre Schimbarea la Față. S-ar putea spune că a vrut să intre în acea scenă evanghelică ca însoțitor al celor trei apostoli aleși de Isus. Mai mult: dorința sa intimă și secretă a fost întotdeauna de a fi "cum ipso in monte" și aceasta a făcut ca viața sa să fie ea însăși transfigurată.

Mă bucur că aceste reflecții sunt publicate, pentru că figura sfântului Paul al VI-lea a fost întotdeauna atractivă și pentru mine. Am mai spus și cu alte ocazii cum unele dintre discursurile acestui Papă - cum ar fi cele de la Manila, de la Nazaret- mi-au dat forță spirituală și au făcut atât de mult bine în viața mea. Este bine cunoscut faptul că prima mea Exortație apostolică "Evangelii gaudium" s-a dorit a fi un pic ca cealaltă față a monedei din Exortația "Evangelii nuntiandi", un document pastoral pe care îl iubesc foarte mult. Toată lumea, pe de altă parte, m-a auzit adesea repetând expresia care a coborât în inima mea de acolo: bucuria dulce și reconfortantă de a evangheliza. O repetam când eram episcop de Buenos Aires și o repet și astăzi.

Titlul ales pentru această colecție preia o frază a lui Marie-Joseph Le Guillou, un mare teolog dominican pe care îl apreciez foarte mult. A scris-o într-un volum dedicat măreției profetice, spirituale și doctrinare, pastorale și misionare a Conciliului Vatican al II-lea. Tot de aici, aș dori, așadar, să iau un punct de plecare înainte de a încheia aceste rânduri de prezentare. Apropiindu-se evenimentul jubiliar din 2025, am cerut, de fapt, tuturor să se pregătească pentru el luând în mână textele fundamentale ale Conciliului ecumenic Vatican al II-lea.

Or, în acea carte a sa, părintele Le Guillou descrie Conciliul Vatican al II-lea ca pe un act de contemplare a Chipului lui Cristos. Și, în această lumină, magisteriul Conciliului Vatican al II-lea trebuie recitit, studiat, aprofundat și pus în aplicare. Unui iezuit care, în timpul unei întâlniri la Vilnius, Lituania, m-a întrebat cum ar putea ajuta, i-am răspuns: "Istoricii spun că este nevoie de 100 de ani pentru ca un Conciliu să fie pus în aplicare. Noi suntem la jumătatea drumului". Așadar, dacă vreți să mă ajutați, acționați în așa fel încât să faceți ca acest Conciliu să înainteze în Biserică".

Contemplați chipul lui Cristos! În "Evangelii gaudium" am scris că fiecare predicator "este un contemplativ al Cuvântului și, de asemenea, un contemplativ al poporului". Aș vrea să spun că la fel este și Biserica-sinod. Contemplativă a Cuvântului și, de asemenea, contemplativă a poporului sfânt și credincios al lui Dumnezeu. Este dorința mea sinceră ca reflecțiile scrise în aceste pagini să încurajeze și acest lucru. »