Papa: Tereza de Lisieux arată esențialul în Biserică, iubirea și încrederea în milostivirea divină

Cetatea Vaticanului - Adriana Masotti

Vatican News – 16 octombrie 2023. "Încrederea și nimic altceva decât încrederea este cea care trebuie să ne conducă la Iubire". Aceste cuvinte, scrise în septembrie 1896 de sfânta Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe, au inspirat titlul exortației apostolice pe care papa Francisc a dedicat-o sfintei Tereza de Lisieux.

Gândurile de recunoștință ale Suveranilor Pontifi

Papa Francisc reface etapele recunoașterii valorii extraordinare a mărturiei sfintei Tereza a Pruncului Isus, făcând referire la acțiunile predecesorilor săi, începând cu papa Leon al XIII-lea, care i-a permis să intre în mănăstire la vârsta de 15 ani, continuând cu papa Pius al XI-lea, care a proclamat-o sfântă în 1925 și, în 1927 patroană a misiunilor, ajungând până la sfântul Ioan Paul al II-lea, care a declarat-o învățătoare a Bisericii, în 1997.

 Iubirea față de Isus a unui suflet misionar

În celula sa, sfânta Tereza a Pruncului Isus scria: "Isus este unica mea iubire" (8) și, analizând experiența sa spirituală, papa Francisc observă că întâlnirea cu Isus "a chemat-o la misiune", încât nu concepea "consacrarea sa lui Dumnezeu fără a căuta binele fraților și surorilor sale". De fapt, ea a intrat în Carmel "pentru a salva suflete" (9).

Calea încrederii și a iubirii

Papa Francisc merge în inima spiritualității sfintei Tereza de Lisieux, a "căii celei mici" spre sfințenie, cunoscută și sub numele de calea copilăriei spirituale. Pentru sfânta Tereza a Pruncului Isus, ceea ce contează este acțiunea lui Dumnezeu, harul, nu meritele personale, pentru că Domnul este cel care sfințește. Scrie papa Francisc: "De aceea, atitudinea cea mai potrivită este să punem încrederea inimii în afara noastră: în milostivirea infinită a unui Dumnezeu care iubește fără limite și care a oferit totul în Crucea lui Isus" (20).

Abandonarea în mâinile unui Tată

În existența noastră în care adesea, spune papa Francisc, "suntem copleșiți de temeri, de dorința de siguranță umană, de nevoia de a avea totul sub control" (23), încrederea și, prin urmare, abandonarea în mâinile lui Dumnezeu, promovată de sfânta Tereza,  "ne eliberează de calculele obsesive, de grija constantă pentru viitor, de temerile care ne răpesc pacea. (...) Dacă ne aflăm în mâinile unui Tată care ne iubește fără limite", continuă ea, "acest lucru va fi adevărat orice s-ar întâmpla, vom fi capabili să mergem înainte orice s-ar întâmpla" (24).

"Încercarea împotriva credinței" și încrederea în milostivirea divină

Viața spirituală a tinerei carmelite nu a fost lipsită de încercări chiar împotriva credinței. În acele vremuri, ateismul modern era în mare expansiune și ea "se simțea sora ateilor" (26), mijlocea și își oferea viața pentru ei, reînnoind actul de credință. Ea crede în milostivirea infinită a lui Dumnezeu. Totul în Dumnezeu este iubire, chiar și Dreptatea. "Aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri ale sfintei Tereza a Pruncului Isus", scrie papa Francisc, "una dintre cele mai mari contribuții pe care le-a adus întregului popor al lui Dumnezeu. În mod extraordinar a pătruns în adâncurile milostivirii divine și de acolo a atras lumina speranței sale nemărginite" (27).

În Inima Bisericii, Mama mea, voi fi Iubire

De la sfânta Tereza de Avila, sfânta Tereza de Lisieux a moștenit "o mare iubire față de Biserică și a fost capabilă să pătrundă în adâncul acestui mister" – se spune în continuarea exortației apostolice a papei Francisc "C'est la Confiance" ("Este încrederea")

Ea scrie în "Istoria unui suflet": "Am înțeles că Biserica avea o Inimă și că această Inimă era înflăcărată de Iubire. Și apoi: "În Inima Bisericii, Mama mea, voi fi Iubire!" (39). Papa Francisc comentează: "Nu este inima unei Biserici triumfaliste, este inima unei Biserici iubitoare, umile și milostive. (...) Această descoperire a inimii Bisericii este o mare lumină și pentru noi cei de astăzi, ca să nu ne scandalizăm de limitele și slăbiciunile instituției bisericești, marcată de întuneric și de păcat" (41).

În cele din urmă, doar iubirea contează

În ultimul capitol al exortației apostolice dedicată sfintei Tereza a Pruncului Isus și a Sfintei Fețe, suveranul pontif explică faptul că acest document îi permite să reamintească faptul că, așa cum citim în exortația apostolică a papei Francisc "Evangelii gaudium"  – dedicată vestirii Evangheliei în lumea actuală, într-o Biserică misionară – "vestirea se concentrează asupra esențialului, asupra a ceea ce este cel mai frumos, cel mai mare, cel mai atrăgător și, în același timp, cel mai necesar" (47). "În cele din urmă", scrie Sfântul Părinte, "doar iubirea contează" și, adresându-se teologilor și moraliștilor scrie: "Trebuie încă să înțelegem această intuiție genială a Terezinei și să tragem din ea consecințele teoretice și practice, doctrinare și pastorale, personale și comunitare. Avem nevoie de îndrăzneală și de libertate interioară pentru a putea face acest lucru" (50). 

Actualitatea "căii celei mici"

Apropiindu-se de concluzia documentului, papa Francisc amintește principalele aspecte care caracterizează "calea cea mică" a sfințeniei și actualitatea lor. Exortația apostolică dedicată sfintei Tereza de Lisieux se încheie cu o scurtă rugăciune în care, printre altele, papa îi invocă ajutorul, spunând: "Dragă sfântă Tereza, ajută-ne să ne încredem mereu, așa cum ai făcut-o tu, în marea iubire pe care Dumnezeu o are față de noi, astfel încât să putem imita în fiecare zi mica ta cale de sfințenie" (53).