Căutare

La papa Francisc, catolicosul ortodox siro-malankarez, Baselios Marthoma Mathews III

”Domnul și Dumnezeul nostru ne cheamă să-L recunoaștem și să-L adorăm în jurul unui unic și același altar euharistic. Fie ca aceasta să vină devreme!”. Luni, 11 septembrie 2023, papa Francisc a primit vizita catolicosului Baselios Marthoma Mathwes al III-lea, întâistătătorul Bisericii ortodoxe siro-malankareze.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
11 septembrie 2023 – Vatican News
. Papa Francisc a primit azi vizita întâistătătorului Bisericii ortodoxe siro-malankareze, Beatitudinea Sa Baselios Marthoma  Mathews al III-lea. După colocviul privat și prezentarea delegației oficiale, a avut loc tradiționalul schimb de discursuri și de daruri. Întâlnirea s-a încheiat cu un moment de rugăciune în capela ”Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic.

În discursul său, papa Francisc a amintit că distinsul oaspete ortodox a trăit și a studiat la Roma, drept care aici, în orașul Sfinților Petru și Pavel, el este ”acasă, ca un frate așteptat și iubit”. Parcursul de apropiere dintre cele două Biserici, a menționat papa Francisc, a început la Conciliul Vatican II, la care Biserica ortodoxă siro-malankareză a trimis mai mulți observatori. Alte momente au marcat apropierea reciprocă, precum întâlnirea Sfântului Paul al VI-lea, în 1964, la Bombay, cu catolicosul Baselios Augen I. În 1983, Sfântul Ioan Paul al II-lea primea pentru prima dată la Roma un catolicos siro-malankarez, Baselios Marthoma Mathews I, după cum papa Francisc, în septembrie 2013, primea la Roma vizita actualului predecesor, Baselios Marthoma Paulose II.  

Originile Bisericii siro-malankareze, a continuat papa Francisc, sunt legate de predicarea Sfântului Apostol Toma, cel care a exclamat în fața lui Isus înviat: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20,28).
Papa Francisc: ”Această mărturisire de credință, care proclamă domnia mântuitoare și dumnezeirea lui Cristos, întemeiază, în rugăciune și în uimire, credința noastră comună. Este aceeași credință pe care o vom sărbători, îmi doresc împreună, cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a primului Conciliu Ecumenic, cel de la Niceea, pe care eu vreau să-l celebrăm împreună. Credința Sfântului Toma este, însă, inseparabilă de experiența sa în fața rănilor Trupului lui Cristos (cf. Ioan 20,27). Or, dezbinările care au avut loc în decursul istoriei între noi, creștinii, sunt sfâșieri dureroase aduse Trupului lui Cristos, care este Biserica. Încă atingem cu mâna urmările acestora. Dar, dacă punem împreună mâna în aceste răni, dacă împreună, asemenea Apostolului, proclamăm că Isus este Domnul nostru și Dumnezeul nostru, dacă cu inima smerită ne încredințăm plini de uimire harului său, putem grăbi ziua atât de mult așteptată în care, cu ajutorul său, vom celebra la același altar misterul pascal. Fie ca aceasta să vină curând!”.

Între timp, este important ”să mergem împreună în rugăciunea care ne purifică, în caritatea care ne unește, în dialogul care ne apropie”. Comisia mixtă internațională pentru dialogul dintre cele două Biserici a condus la ”un acord cristologic istoric” exprimat prin Declarația comună din 1990. ”Conținutul credinței noastre în misterul Cuvântului întrupat este același”, se spune în Declarație, ”chiar dacă, în formularea acestuia, au apărut diferențe terminologice și de emfază în decursul istoriei”. Documentul declară că ”aceste diferențe sunt de așa natură încât ele pot coexista în aceeași comuniune și, prin urmare, nu trebuie și nu ar trebui să ne dezbine, mai ales atunci când îl vestim pe Cristos fraților și surorilor din lumea întreagă în termeni care pot fi înțeleși cu ușurință”. De aceea, a reluat papa Francisc, ”a-l vesti pe Cristos unește, nu dezbină; vestirea comună a Domnului nostru evanghelizează însuși parcursul ecumenic”.

Pontiful a menționat alte rezultate ale acestei Comisii, precum folosirea comună a lăcașurilor de cult și a cimitirelor sau posibilitatea oferită credincioșilor de a primi ungerea bolnavilor, în anumite situații, într-o Biserică sau alta. ”Ecumenismul are întotdeauna un caracter pastoral”, a reiterat papa Francisc, pentru că ”mergând înainte de o manieră fraternă în vestirea Evangheliei și în îngrijirea concretă a credincioșilor ne recunoaștem o singură turmă a lui Cristos pe cale”. Este de dorit, a mai spus Sfântul Părinte, ”să se extindă și să crească acordurile pastorale dintre Bisericile noastre, care împărtășesc aceeași moștenire apostolică, mai ales în contextele în care credincioșii se află în situații de minoritate sau în diaspora”.

”Pe drumul nostru către unitatea deplină”, a adăugat papa Francisc, ”o altă importantă cale este sinodalitatea”. Dacă participarea Bisericii ortodoxe malankareze la Conciliul Vatican II a contribuit profund la creșterea înțelegerii reciproce, papa Francisc și-a exprimat satisfacția pentru faptul că un delegat fratern al acestei Biserici va lua parte la următoarea sesiune a Adunării Sinodului Episcopilor. ”Sunt convins”, a afirmat pontiful, ”că noi putem învăța mult de la experiență sinodală de secole a Bisericii voastre. Într-un anumit sens, mișcarea ecumenică contribuie la actualul proces sinodal al Bisericii catolice și îmi doresc ca, la rându-i, procesul sinodal să contribuie la mișcarea ecumenică. Sinodalitatea și ecumenismul sunt, în realitate, două căi care merg împreună, împărtășind același țărm, comuniunea, care înseamnă o mai bună mărturie a creștinilor pentru ca lumea să creadă (Ioan 17,21). - Să nu uităm, și o spun catolicilor, că protagonistul Sinodului este Duhul Sfânt, nu suntem noi. - Tocmai pentru aceasta Domnul s-a rugat înainte de Paști și e frumos că întâlnirea de astăzi va continua cu rugăciunea”.

”Pentru drumul nostru de unitate și mărturie”, a fost invocația finală a papei, ”să mijlocească Sfântul Apostol Toma, ale cărui relicve se păstrează în arhidieceza de Lanciano-Ortona [în Italia – n.r.], reprezentată aici de arhiepiscopul Emidio Cipollone, căruia îi mulțumesc. Domnul și-a arătat rănile în fața apostolului, ai cărui ochi necredincioși au devenit credincioși: contemplarea comună a Domnului răstignit și înviat să favorizeze completa vindecare a rănilor noastre trecute, pentru ca în fața ochilor noștri, dincolo de orice distanță și neînțelegere, să iasă în evidență El, Domnul nostru și Dumnezeul nostru, Domnul și Dumnezeul care ne cheamă să-L recunoaștem și să-L adorăm în jurul unui unic și același altar euharistic. Fie ca aceasta să vină curând!”.

11 septembrie 2023, 10:18