Frații Oblați Diecezani, un semn important în mozaicul vocațiilor: papa Francisc

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
14 aprilie 2023 – Vatican News. ”Vă mulțumesc și vă încurajez pentru că voi sunteți un semn, mic dar important, aș spune chiar indispensabil, în mozaicul vocațiilor în Biserică”: a spus papa Francisc primind vineri în audiență comună o delegație a Fraților Oblați Diecezani din Milano. În scurtul său discurs, pe care l-a înmânat oaspeților săi, papa a scos în evidență valoarea fiecărui cuvânt al acestei forme de viață consacrată.

Vorbind de ”bucuria de a fi frați”, papa a subliniat că prin aceasta ei sunt ”un semn al fraternității după Evanghelie”. Ei sunt frați nu prin lucrurile pe care le fac, prin organizarea sau activitatea lor - care sunt bune și necesare – ci printr-o formă concretă și stabilă de viață. ”Mă gândesc și sper”, spune papa Francisc, ”că aceasta reprezintă pentru voi un motiv de bucurie interioară, pentru că este modul vostru de a fi asemenea lui Isus, care a trăit această dimensiune a faptului de a fi fratele fiecărui om, fratele universal. Este un aspect caracteristic al misterului întrupării”.

Al doilea aspect pe care papa l-a scos în evidență a fost ”beatitudinea slujirii”. Ei se numesc pe sine ”oblați” și trăiesc ”dăruirea de sine în slujire”, după exemplul lui Isus care, deși era din fire Dumnezeu, a luat chip de slujitor. Desigur, a remarcat papa, nu e vorba de o slujire care caută aplauze și devine știre, ci ”o slujire nevăzută, umilă și, uneori, chiar umilitoare”. Dacă ”aceasta este calea de urmat pentru fiecare creștin”, pentru ei aceasta este o adevărată carismă. Celui care trăiește în acest fel, Duhul Sfânt îi dăruiește ”o bucurie interioară”, ”bucuria slujirii” de care vorbea deseori Maica Tereza. ”Atunci când Fecioara Maria a mers să o ajute pe Elisabeta”, adaugă papa în discurs, ”nu erau acolo fotografi care să o aștepte, nu erau jurnaliști. Nimeni nu a știut. Dar tocmai în aceasta se află bucuria: că știe numai Domnul.

În fine, ultima trăsătură a vocației lor, faptul că sunt diecezani, este la rândul său ”o dimensiune a întrupării: a fi credincioși unei țări, unui popor, unei dieceze. Uneori am vrea să salvăm lumea, dar Dumnezeu îți spune: fii credincios în slujirea aceea, față de acele persoane, față de cutare operă. Isus a salvat lumea dându-și viața pentru oile pierdute ale casei lui Israel și a îndeplinit, în acest fel, fidelitatea față de Tatăl. I-a iubit până la sfârșit pe cei pe care i-a dat Tatăl, și-a vărsat sângele pentru ei și, în acest fel, l-a vărsat pentru toți. Aceasta este legea iubirii: nu se poate iubi umanitatea în abstract, se iubește acea persoană, acele persoane. Fidelitatea este un bun rar” (cf. Ps 12,2), iar ”slujirea diecezană este o școală de fidelitate”.

***
Înființată la începutului anilor 1930 în arhidieceza de Milano, această formă de viață consacrată cuprinde credincioși laici care, fără a aspira la sacramentul preoției, își asumă voturile de sărăcie, castitate și ascultare pentru a veni în ajutorul preoților diecezani în diferitele necesități pastorale. Potrivit site-ului oficial al Fraților Oblați Diecezani, la originile acestei forme de viață consacrată se află Sfântul Carol Borromeo, care a înființat un grup de colaboratori laici pentru a fi alături preoți în desfășurarea slujirii pastorale.