Ce cadou mi-aș dori? Pacea: papa Francisc într-un podcast la zece ani de pontificat

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
14 martie 2023 – Vatican News. Redacția italiană Vatican News / Radio Vatican a realizat un podcast cu papa Francisc cu ocazia aniversării alegerii sale ca Succesor al Sfântului Apostol Petru. Conversația a fost publicată luni, 13 martie a.c., în chiar ziua aniversării, când papa a celebrat Sfânta Liturghie împreună cu cardinalii rezidenți la Roma în capela reședinței sale din Casa ”Sfânta Marta”.

Vă oferim aici traducerea din italiană a podcast-ului scris și citit de Salvatore Cernuzio, în colaborare cu Benedetta Capelli, Fabio Colagrande și Amedeo Lomonaco..

”Sfânta Marta”, după-amiază târziu. Nu este un interviu. Atât de multe interviuri au fost realizate pentru acest eveniment. Sunt gânduri care înnoadă firul unei perioade ecleziale intense, pontificatul său. Zece ani trăiți ”în tensiune”, spune papa, într-un timp care este superior spațiului și în care s-au alternat evenimente, întâlniri, fețe, călătorii. Mă așteaptă în picioare, la ușă, sprijinindu-se de baston. Ca întotdeauna. Zâmbește în fața microfonului care poartă emblema mijloacelor de comunicare ale Vaticanului și mă întreabă: ”Un podcast? Ce e?”. ”Ah, frumos, să-l facem”, este reacția sa după explicație. O întrebare: Ce doriți să împărtășiți cu lumea cu ocazia acestui prag de viață și slujire?
Papa Francisc: ”Cuvântul care îmi vine în minte este că parcă era ieri... Timpul este presant, curge în grabă. Când vrei să prinzi ziua de azi, este deja ieri, și dacă vrei să prinzi ziua de mâine, aceasta încă nu este. Unul stă în această încordare între un astăzi care este ieri și nu e mâine. Să trăiești în acest fel este o noutate. Așa cred că au fost acești zece ani. Astăzi, gândindu-mă la cei zece ani ai miei, da, este această stare. Înainte! O stare de tensiune, da, trăind în tensiune”.

Mii de audiențe, sute de vizite în dieceze și parohii, patruzeci de călătorii apostolice internaționale. Acum trei ani, călătoria în Irak, ca primul papă care a atins țara rănită din acel fermoar medio-oriental. ”A fost foarte frumoasă aceea”, afirmă. Dar dintre toate experiențele trăite într-un deceniu, în orice colț al planetei, are în inimă o amintire mai intensă decât celelalte.
Papa Francisc: ”Cea mai frumoasă a fost întâlnirea din Piață cu bătrânii. Bătrânii sunt înțelepciunea și mă ajută mult. Și eu sunt bătrân, nu-i așa? Dar bătrânii sunt ca vinul bun care are o istorie asezonată. Pentru mine, întâlnirile cu bătrânii mă reînnoiesc și mă fac mai tânăr, nu știu de ce... Sunt momente frumoase, frumoase, frumoase...”.

Momente triste, în schimb, au fost câteva. Și toate au legătură cu acel monstru care naște suferință umană, în trecut ca și în prezent: războiul.
Papa Francisc: ”Au existat unele momente, dar pe aceeași temă. Aș vrea să fac un rezumat cu o înșiruire de momente triste. Am început la Re di Puglia, cu cimitirul de război, apoi la Anzio, cu cimitirul american când am mers să celebreze Liturghia din 2 noiembrie, apoi am trăit a 60-a comemorare a debarcării în Normandia. Pe când toți șefii de stat sărbătoreau, eu mă gândeam la faptul că au rămas pe malul mării vreo 20-30 de mii de băieți. Mă gândesc la mamele care primeau o scrisoare: Doamnă, am onoarea să vă spun că Dumneavoastră sunteți mama unui erou, iată medalia... O scrisoare, o medalie, dar fiul nu mai este”.

Impactul cu războiul a marcat pontificatul de la veghea de rugăciune din septembrie 2013, pentru a evita pericolul unui conflict în Siria care a rămas apoi neexplodat, până la barbaria care se trăiește de peste un an de zile în Ucraina. Între acestea, oroarea atinsă cu mâna oriunde pe planetă și ascultată de la glasurile victimelor violenței, nu în cele din urmă în Republica Democratică Congo. Bucăți mici care formează un unic, mare conflict global. Întreb dacă se gândea că el, episcopul Jorge Mario Bergoglio venit de departe, este papa celui de-al Treilea Război Mondial.
Papa Francisc: ”Nu mă gândeam... Mă gândeam că în Siria avea să fie o situație unică, izolată, dar apoi a fost în Yemen, tragedia populației rohingya în Myanmar când am fost acolo și am văzut că era vorba de un război mondial. Dar în spatele războaielor mondiale, în spatele războaielor se află industria de armament. Acest fapt este diabolic. Îmi spunea un tehnician care cunoaște bine: dacă în timpul unui an nu s-ar mai face arme, foamea în lume ar lua sfârșit. E teribil.”

Un papă, așadar, în timp de război.
Papa Francisc: ”Mă doare când văd morții, acești băieți, nu contează că sunt ruși, că sunt ucraineni... Ei nu se mai întorc. E foarte greu”.

Atunci - l-am întrebat - dacă lumea de azi ar vrea să-i facă un cadou pentru această importantă aniversare, ce cadou și-ar dori?
Papa Francisc: ”Pacea, avem nevoie de pace”.

Ultimele gânduri sunt un îndemn la reflecție. Îl invit să împărtășească ceva personal, visele la care, după cum a spus întotdeauna, nu trebuie să renunțăm niciodată pentru că sunt strâns legate de memoria viitorului. Trei sunt visele papei: pentru Biserică, pentru omenire și pentru cine omenirea o conduce.
Papa Francisc: ”Trei cuvinte: fraternitatea, plânsul și zâmbetul. Fraternitatea umană: să fim cu toții frați, să refacem frăția. Apoi, să învățăm să nu ne fie teamă să plângem și să zâmbim: când o persoană știe să plângă și să zâmbească, este cu picioarele pe pământ și privirea la orizontul viitorului. Dacă uităm să plângem, ceva nu merge, iar dacă uităm să zâmbim, e și mai rău”.

”Vă mulțumesc”, spune la final și își mișcă mâna, fiind obișnuit ca întotdeauna să însoțească cuvintele de gratitudine cu o binecuvântare. O transmite, în realitate, această binecuvântare tuturor celor care, pe undele Radio Vatican ascultă glasul său la orice latitudine și care îi aceste ore îi transmit la rândul lor mesaje de felicitare.
Papa Francisc: ”Vă mulțumesc pentru că sunteți atât de binevoitori, întotdeauna atât de buni cu mine. Continuați să vă rugați pentru mine și... mulțumesc. Vă doresc tot ce-i mai bun!”.

Papa merge mai departe. Dramele rămân la orizont, ca și provocările din interiorul și din afara Bisericii. ”Dar buna dispoziție”, spune, ”prinde bine întotdeauna”. Primul care smulge un zâmbet este el, imediat ce am terminat înregistrarea. Își întinde mâna și o face căuș, apoi exclamă: ”Cento lire” (o sută de lire). Mai mult decât o replică, este un citat dintr-un gen de cinema pe care întotdeauna l-a iubit și citat, neorealismul. În acest caz, este vorba de filmul ”Miracolo a Milano”.
Papa Francisc: ”O sută de lire! Îți amintești scena aceea? Miracolo a Milano, cu Vittorio De Sica făcând pe ghicitorul și spunând: ah, uite, asta, asta, asta... Îți citea în mână și apoi spunea: O sută de lire!”.