Papa Francisc în Canada. Sf. Liturghie la sanctuarul Sfânta Ana de la Beaupré

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
28 iulie 2022 – Vatican News. De la faliment, la speranță, căci atunci când falimentul face loc întâlnirii cu Domnul, viața se renaște la speranță și ne putem reconcilia cu noi înșine, cu frații și cu Dumnezeu. Este, pe scurt, omilia pe care papa Francisc a prezentat-o la Sfânta Liturghie, celebrată joi, 28 iulie a.c., la sanctuarul național Sfânta Ana de la Beaupré, la vreo 30 de km de Québec, în Canada, unde pontiful efectuează o călătorie apostolică de șapte zile.

Potrivit organizatorilor, la sanctuarul frecventat anual de peste un milion de pelerini și dedicat Sfintei Ana - ocrotitoarea cerească a provinciei Québec - au fost pregătite joi peste zece mii de locuri în jurul lăcașului de cult, în timp ce alte două mii de persoane au avut un loc în interior.

În această călătorie apostolică, pe care papa Francisc a prezentat-o în termenii unui ”pelerinaj de pocăință”, pontiful a ales să celebreze joi ”Sfânta Liturghie de reconciliere”. Numeroși participanți erau, într-adevăr, reprezentanți ai populațiilor indigene, alături de care Biserica catolică locală a întreprins un lung și anevoios parcurs de reconciliere și de vindecare a rănilor trecutului, după abuzurile care au avut loc în așa-numitele ”Școli Rezidențiale” din Canada. Dificultățile și durerea parcursului de reconciliere au devenit vizibile, printre altele, pe bannerul care contesta ”doctrina descoperirii” (ansamblu de norme din secolele XVI-XVII privind relația cu populația indigenă, căzut în desuetudine, dar neabrogat formal de Biserica catolică) ridicat de câteva persoane în apropierea altarului din sanctuar înainte de Liturghie și apoi pus la intrarea lăcașului de cult.

Mii de credincioși, printre care numeroși indigeni și premierul Trudeau, au venit să se roage alături de papa Francisc la ”Sfânta Liturghie de reconciliere” de la sanctuarul Sfintei Ana de lângă Québec. La omilie, papa a vorbit despre călătoria discipolilor de la Emaus după învierea lui Isus, o imagine a drumului nostru personal și a drumului Bisericii. ”Pe calea vieții, precum și a vieții de credință, în timp ce ducem mai departe visele, planurile, așteptările și speranțele care locuiesc în inima noastră”, a evidențiat papa la omilie, ”ne ciocnim și cu fragilitatea și slăbiciunea noastră, experimentăm înfrângeri și dezamăgiri, iar uneori ajungem să fim prizonieri ai sentimentului de eșec care ne paralizează. Evanghelia ne vestește că chiar în acel moment nu suntem singuri: Domnul vine în întâmpinarea noastră, merge alături de noi, pășește pe aceeași cale cu discreția unui călător politicos care vrea să redeschidă ochii noștri și să facă să ardă inima noastră. Când falimentul lasă spațiu întâlnirii cu Domnul, viața se renaște la speranță și putem să ne reconciliem cu noi înșine, cu frații și cu Dumnezeu. Să urmăm itinerarul acestui drum pe care îl putem numi de la faliment la speranță”.

”Sentimentul eșecului”, a spus papa mai departe, îl găsim în inima celor doi discipoli de la Emaus după moartea lui Isus, după cum îl putem găsi în viața lui Adam și Eva, dar la fel de bine poate fi întâlnit în viața Bisericii, ”comunitatea discipolilor Domnului”. ”Cu toate că Biserica este comunitatea Celui înviat”, a subliniat pontiful, ”se poate afla uneori mergând rătăcită și dezamăgită în fața scandalului răului și a violenței Calvarului. Atunci, ea nu poate să facă altceva decât să strângă în mâini sentimentul eșecului și să se întrebe: ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat, cum de a fost cu putință să se întâmple?”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, sunt întrebările pe care fiecare dintre noi și le pune sieși, dar sunt și întrebările arzătoare pe care această Biserică, peregrină în Canada, le face să răsune în inima noastră pe drumul anevoios de vindecare și reconciliere. În fața scandalului răului și al Trupului lui Cristos rănit în trupul fraților noștri indigeni, am căzut și noi în amărăciune și percepem povara falimentului. Permiteți-mi, de aceea, să mă unesc spiritual numeroșilor pelerini care aici parcurg Scara Sfântă, care amintește de urcușul lui Isus în pretoriul lui Pilat, și să vă însoțesc ca Biserică în aceste întrebări care se nasc dintr-o inimă plină de durere: de ce s-au întâmplat toate acestea, cum de a fost posibil să se întâmple acestea în comunitatea celor care îl urmează pe Isus?”.

În acest cadru, papa a remarcat că e necesar a fi atenți la ”tentația de a fugi”, de a se întoarce, de a scăpa din locul în care faptele s-au întâmplat, de a încerca eliminarea lor și de a găsi un loc liniștit unde să se dea uitării toate cele negative.
Papa Francisc: ”Nu există ceva mai rău în fața eșecurilor vieții decât a fugi pentru a nu le înfrunta. Este o ispită a dușmanului, care amenință drumul nostru spiritual și drumul Bisericii: vrea să ne facă să credem că falimentul acela este de acum definitiv, vrea să ne paralizeze în amărăciune și în tristețe, să ne convingă că nu mai este nimic de făcut și că, prin urmare, nu merită să cauți o cale pentru a o lua de la capăt. Evanghelia ne arată, în schimb, că chiar în situațiile de dezamăgire și de durere, chiar atunci când experimentăm buimăciți violența răului și rușinea culpei, când fluviul vieții noastre se usucă în păcat și în faliment, când, fiind despuiați de toate pare că nu mai avem nimic, chiar atunci Domnul vine în întâmpinarea noastră și merge împreună cu noi”.

Pe drumul discipolilor către Emaus, Isus vine alături de ei cu discreție pentru a-i însoți și a lumina, cu misterul morții și învierii sale, istoria și evenimentele prin care au trecut. Înaintea lor se deschide, astfel, o nouă formă de a vedea realitatea.
Papa Francisc: ”Putem reciti și noi, cei care împărtășim Euharistia în această bazilică, multe evenimente din istorie. În acest loc au existat mai înainte trei temple, precum și cei care, în fața greutăților, nu au fugit, dar s-au întors ca să viseze în ciuda erorilor proprii și ale altora; nu s-au lăsat învinși de incendiul distrugător de acum o sută de ani și, cu curaj și fantezie, au construit acest templu. Tot la fel, cei care împărtășesc Euharistia în apropiatele Câmpii ale lui Avram, pot percepe sufletul celor care nu s-au lăsat luați în captivitate de ura războiului, de distrugere și durere, dar au știut să plănuiască din nou un oraș și o țară”.

Înaintea discipolilor de la Emaus, Isus frânge pâinea, le redeschide ochii și se arată înaintea lor drept Dumnezeul iubirii care își dă viața pentru prietenii săi. Este felul în care Isus îi ajută să-și reia drumul cu bucurie și să treacă ”de la faliment la speranță”.
Papa Francisc: ”Frați și surori, Domnul vrea să facă la fel cu fiecare dintre noi și cu Biserica sa. Cum pot fi deschiși din nou ochii noștri, cum poate inima să ardă încă în noi pentru Evanghelie? Ce e de făcut în timp ce suntem mâhniți de diverse încercări spirituale și materiale, în timp ce căutăm calea către o societate mai justă și fraternă, în timp ce dorim să ne revenim după dezamăgirile și oboselile noastre, în timp ce sperăm să ne vindecăm de rănile trecutului și să ne reconciliem cu Dumnezeu și între noi? Există o singură cale, un singur drum: este calea lui Isus, este calea care este Isus (cf. In 14,6). (...) În centrul întrebărilor noastre, al frământărilor pe care le ducem cu noi, chiar al vieții pastorale, nu putem să ne punem pe noi înșine și eșecul nostru, trebuie să-L punem pe El, pe Domnul Isus”.

+++
Tot joi, 28 iulie a.c., papa Francisc are o întâlnire pastorală cu rugăciunea Vesperelor în catedrala Notre Dame din Québec, la ora locală 17.00, cu episcopii, preoții, diaconii, persoanele consacrate, seminariștii și lucrătorii pastorali. Vom reveni cu amănunte.

Vineri, 29 iulie a.c., au loc ultimele întâlniri ale papei în Canada: la Arhiepiscopia din Québec, cu membrii Societății lui Isus (iezuiții) și, succesiv, cu delegația băștinașilor prezenți în Québec. În după-amiaza de vineri, papa merge în apropiere de Polul Arctic pentru o ultimă întâlnire elevii fostelor Școli Rezidențiale în orașul canadian Iqaluit, de unde se întoarce la Roma, urmând ca sâmbătă, în jurul orei locale 8.00, să ajungă în Cetatea Vaticanului.