Papa Francisc în Canada: Isus este cel care ne împacă între noi pe cruce, pomul vieții

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 26 iulie 2022. “Mă bucur să mă aflu printre voi și să văd chipurile câtorva reprezentanți indigeni care au venit să mă viziteze la Roma acum câteva luni. Acea vizită a însemnat mult pentru mine: sunt acum în casa voastră, prieten și pelerin în țara voastră, în biserica în care vă aflați pentru a-L lăuda pe Dumnezeu ca frați și surori.”

Cu aceste cuvinte s-a adresat papa Francisc populațiilor indigene și credincioșilor parohiei „Preasfânta Inimă”, din Edmonton, luni, 25 iulie, în cursul serii, în contextul celei de-a 37-a călătorii apostolice, în Canada.

„Mă bucur să văd că în această parohie, în care se întâlnesc oameni din diferite comunități – primelor națiuni, metis și inuiți –  împreună cu persoane care nu aparțin populațiilor indigene, din cartierele locale, și cu numeroși frați și surori imigranți, o astfel de muncă a început deja” – a spus pontiful, evidențiind că o astfel de parohie este „o casă pentru toți, deschisă și incluzivă, așa cum trebuie să fie și Biserica, o familie a copiilor lui Dumnezeu în care ospitalitatea și primirea, valori tipice culturii indigene, sunt esențiale: unde toată lumea trebuie să se simtă binevenită, indiferent de istoria trecută și de circumstanțele vieții individuale”.

„Și” – a continuat – „aș vrea să vă mulțumesc și pentru apropierea concretă față de atâția săraci prin fapte de caritate”, observând că sunt numeroși săraci și în această țară bogată.  

Sfântul Părinte nu a lăsat la o parte aspectul trist, legat de suferința populațiilor indigene generată de abuzurile suferite de acestea, în contextul politicilor de asimilare forțată, aplicate de guvernul canadian prin intermediul așa-numitelor „Școli Rezidențiale”, fondate în secolul al XIX-lea și desființate în 1996. Numeroase dintre așa-numitele ”Școli Rezidențiale” au fost încredințate unor instituții religioase de diferite confesiuni creștine, inclusiv unor organizații și ordine călugărești catolice.

„Și tocmai din cauza acestei neghine am vrut să întreprind acest pelerinaj penitențial” – a spus pontiful, amintind de „răul suferit de populațiile indigene din partea a numeroși creștini, cerându-le iertare cu durere”. „Mă doare când mă gândesc că și catolicii au contribuit la politicile de asimilare și de emancipare care transmit un sentiment de inferioritate, răpind comunităților și oamenilor identitatea lor culturală și spirituală, tăindu-le rădăcinile și alimentând atitudini generatoare de prejudicii și discriminări, iar acest lucru a fost făcut și în numele unei educații așa-zis creștine” – a spus papa Francisc, evidențiind că educația „trebuie să pornească întotdeauna de la respectarea și promovarea talentelor care există deja în oameni”.

Oprindu-se asupra nevoii de reconciliere, Sfântul Părinte le-a împărtășit celor prezenți câteva reflecții, spunând:  „Ce ne sugerează Isus despre aceasta, ce înseamnă pentru noi astăzi? Dragi prieteni, reconcilierea realizată de Cristos nu a fost un acord de pace extern, un fel de compromis care să mulțumească părțile. Nu era nici o pace căzută din cer, sosită prin impunere de sus sau prin asimilarea celuilalt. Apostolul Paul explică faptul că Isus împacă prin reunirea, prin transformarea a două realități îndepărtate într-o singură realitate, un singur lucru, un singur popor. Și cum face el acest lucru? Prin cruce (cf. Ef 2:14). Isus este cel care ne împacă între noi pe cruce, pe acel pom al vieții, așa cum le plăcea creștinilor din vechime să îl numească”.

Adresându-se membrilor populațiilor indigene, pe care i-a numit „frați și surori”, pontiful a spus că pot să ne învețe multe despre „semnificația vitală a copacului care, legat de pământ prin rădăcini, ne dă oxigen prin frunze și ne hrănește cu fructele sale”. „Și este frumos să vezi simbolismul copacului reprezentat în fizionomia acestei biserici, unde un trunchi unește cu pământul un altar pe care Isus ne împacă în Preasfânta Euharistie” – a mai spus pontiful la întâlnirea cu populațiile indigene și cu membrii parohiei „Preasfânta Inimă”, din Edmonton, în Canada

Revenind la suferința îndurată de populațiile indigene în legătură cu „Școlile Rezidențiale”, Sfântul Părinte a spus că își imaginează dificultatea perspectivelor de reconciliere pentru cei „care au suferit  enorm din cauza bărbaților și femeilor care trebuiau să dea mărturie despre viața creștină”. „Nimic nu poate șterge demnitatea încălcată, durerea suferită, încrederea trădată. Nici rușinea noastră, a credincioșilor, nu ar trebui să fie ștearsă vreodată. Dar este necesar să o luăm de la capăt, iar Isus nu propune cuvinte și bune intenții, ci crucea, acea iubire scandaloasă care se lasă străpunsă de cuie la picioare și la încheieturi și străpunsă de spini la cap. Aceasta este direcția pe care trebuie să o luăm: să ne uităm împreună la Cristos, la iubirea trădată și răstignită pentru noi; să ne uităm la Isus, răstignit în atât de mulți elevi din școlile rezidențiale. Dacă vrem să ne împăcăm între noi și în interiorul nostru, să ne împăcăm cu trecutul, cu nedreptățile suferite și cu amintirile rănite, cu evenimentele traumatizante pe care nici o consolare omenească nu le poate vindeca, privirea noastră trebuie să se ridice spre Isus răstignit, pacea trebuie să fie extrasă din altarul său.

Pentru că în copacul crucii durerea se transformă în iubire, moartea în viață, dezamăgirea în speranță, abandonul în comuniune, distanța în unitate. Reconcilierea nu este într-atât opera noastră ci este un dar care izvorăște de la Cel Răstignit, este pacea care vine din Inima lui Isus, este un har care trebuie cerut.”