Sfântul Iosif: visul vocaţiei. Mesajul Papei la Ziua mondială de rugăciune pentru vocaţii
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
19 martie 2021 – Vatican News. La începutul Mesajului, papa Francisc aminteşte că pe 8 decembrie 2020, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la declararea sfântului Iosif Patron al Bisericii universale, a scris Scrisoarea apostolică "Patris corde" (Cu inimă de tată), cu scopul de a «intensifica iubirea faţă de acest mare sfânt». «De fapt» – se subliniază – «este vorba despre o figură extraordinară, în acelaşi timp "foarte apropiată de condiţia umană a fiecăruia dintre noi". Sfântul Iosif nu uimea, nu a fost înzestrat cu carisme extraordinare, nu a apărut special în ochii celor care l-au cunoscut. Nu a fost faimos şi nici nu ieşea în evidenţă. Evangheliile nu amintesc nici măcar unul dintre cuvintele sale. Cu toate acestea, prin viaţa sa obişnuită, a realizat ceva extraordinar în ochii lui Dumnezeu.»
Evidenţiind că în sfântul Iosif, Dumnezeu a recunoscut o inimă de tată, "în măsură să dea şi să genereze viaţa în existenţa de fiecare zi", papa Francisc indică aceiaşi trăsătură în vocaţii, care tind "să genereze şi să regenereze vieţi în fiecare zi", spunând: «Domnul doreşte să modeleze inimile taţilor, inimile mamelor: inimi deschise, capabile de elanuri măreţe, generoase în a se dărui, pline de compasiune în consolarea neliniştilor şi statornice în întărirea speranţelor. Preoţia şi viaţa consacrată au nevoie de aceasta, mai ales astăzi, în vremuri marcate de fragilitate şi suferinţă cauzate şi de pandemie, care a dat naştere la incertitudini şi temeri cu privire la viitor şi chiar la sensul vieţii. Sfântul Iosif vine să ne întâmpine cu blândeţea sa, caracteristică unui sfânt apropiat; în acelaşi timp, mărturia sa puternică ne poate orienta pe cale.»
În Mesajul prilejuit de Ziua mondială de rugăciune pentru vocaţii din 2021, pontiful indică trei cuvinte cheie sugerate de modul în care sfântul Iosif şi-a trăit vocaţia: vis, slujire şi fidelitate.
Oprindu-se asupra primului cuvânt cheie – vis – pontiful a explicat că împlinirea vieţii este un vis pe care-l avem cu toţii, evidenţiind însă importanţa de a avea aşteptări măreţe şi nu obiective efemere, precum succesul, banii, distracţia, care nu reuşesc să satisfacă aşteptările. «De fapt» – scrie pontiful – «dacă le-am cere oamenilor să-şi exprime visul vieţii într-un singur cuvânt, nu ar fi dificil să ne imaginăm răspunsul: "iubirea". Iubirea este cea care dă sens vieţii, deoarece îi dezvăluie misterul. De fapt, viaţa nu poate avea sens decât dacă dăruieşte, se deţine cu adevărat doar dacă se dăruieşte pe deplin. Sfântul Iosif are multe să ne spună despre aceasta pentru că, prin visele pe care Dumnezeu i le-a inspirat, a făcut din existenţa sa un dar.»
Referindu-se la slujire – cel de-al doilea cuvânt care marchează itinerariul sfântului Iosif şi al vocaţiei sale – papa Francisc a explicat că din Evanghelii reiese modul în care a trăit, întotdeauna pentru alţii şi niciodată pentru sine. «Poporul sfânt al lui Dumnezeu îl numeşte cel mai cast soţ, dezvăluind astfel capacitatea sa de a iubi fără a păstra nimic pentru sine» – scrie pontiful, evidenţiind că slujirea şi sacrificiile sfântului Iosif au fost posibile doar pentru că au fost susţinute de o iubire şi mai mare, iar trăsătura sa de purtător de grijă plin de iubire a traversat generaţiile, ajungând să fie declarat Patron al Bisericii universale.
Pontiful a amintit că orice vocaţie autentică se naşte din darul de sine, ce derivă din maturizarea simplului sacrificiu, acest tip de maturitate a darului de sine fiind necesară în vocaţia la preoţie, la viţa consacrată, dar şi la căsătorie.
Papa Francisc a evidenţiat că slujirea a reprezentat în viaţa sfântului Iosif nu doar un ideal înalt şi o expresie concretă a dăruirii de sine, ci a devenit o regulă în viaţa de zi cu zi.
Cu privire la cel de-al treilea cuvânt cheie – fidelitate – pontiful a subliniat că în fidelitate constă secretul bucuriei, o bucurie care derivă din păzirea a ceea ce contează: apropierea fidelă faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Această fidelitate alimentează "atmosfera simplă şi strălucitoare, sobră şi plină de speranţă" care a caracterizat casa Sfintei Familii din Nazaret. Trimiţând la modelul sfântului Iosif care – în tăcerea activă de fiecare zi – a perseverat în adeziunea faţă de Dumnezeu, pontiful a amintit că vocaţia, asemenea vieţii, se maturizează prin fidelitatea de fiecare zi.
