Căutare

Vatican News
Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată duminică, 14 martie, cu începere de la ora locală 10, în bazilica San Pietro, cu prilejul aniversării a 500 de ani de la evanghelizarea ţării Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată duminică, 14 martie, cu începere de la ora locală 10, în bazilica San Pietro, cu prilejul aniversării a 500 de ani de la evanghelizarea ţării  (Vatican Media)

Nu încetaţi opera de evanghelizare: Papa, la 500 de ani de la sosirea Evangheliei în Filipine

«"Într-atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut" (In 3, 16). Iată inima Evangheliei, iată temelia bucuriei noastre. De fapt, conţinutul Evangheliei, nu este o idee sau o doctrină, ci este Isus, Fiul pe care Tatăl ni l-a dat pentru ca noi să avem viaţă. Isus este temelia bucuriei noastre şi nu este o teorie frumoasă despre cum să fim fericiţi, ci constă în a experimenta faptul de a fi însoţiţi şi iubiţi în parcursul vieţii.» Astfel a început papa Francisc omilia în cadrul Sfintei Liturghii celebrată duminică, 14 martie, cu începere de la ora locală 10, în bazilica San Pietro, cu prilejul aniversării a 500 de ani de la evanghelizarea ţării.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

14 martie 2021 – Vatican News.
În omilie, pontiful s-a oprit asupra a două aspecte din versetul 16, luat din capitolul 3 al Evangheliei după sfântul Ioan: "într-atât l-a iubit" şi "l-a dat".
Referindu-se la măreţie iubirii lui Dumnezeu, o iubire totală, pontiful a spus că gândul la modul în care Dumnezeu ne iubeşte trebuie să ne facă să trăim cu bucurie vestirea Evangheliei: «Dacă ascultarea Evangheliei şi practicarea credinţei noastre nu ne lărgesc inimile pentru a ne face să înţelegem măreţia acestei iubiri, ci alunecăm poate într-o religiozitate serioasă, tristă, închisă, atunci este un semn că trebuie să ne oprim puţin şi să ascultăm din nou anunţul veştii bune: Dumnezeu te iubeşte atât de mult încât îţi dăruieşte întreaga viaţă. El nu este un Dumnezeu care ne priveşte indiferent de sus, ci este un Tată, un Tată iubitor care se implică în istoria noastră; nu este un Dumnezeu care se bucură de moartea păcătosului, ci un Tată care se preocupă astfel încât nimeni nu se piardă; nu este un Dumnezeu care condamnă, ci un Tată care ne mântuieşte cu îmbrăţişarea iubirii sale care binecuvântează».

Cu privire la faptul că Dumnezeu ni l-a dat pe unicul Fiu, ca consecinţă a iubirii sale, papa Francisc a spus: «Tocmai pentru că ne iubeşte atât de mult, Dumnezeu se dăruieşte şi ne oferă viaţa lui. Cei care iubesc ies întotdeauna din ei înşişi – nu uitaţi acest lucru: cine iubeşte iese mereu din sine însuşi. Iubirea se oferă mereu, se dăruieşte, se cheltuieşte. Puterea iubirii este tocmai aceasta: rupe cochilia egoismului, rupe limitele siguranţelor umane supra-calculate, sparge zidurile şi depăşeşte temerile, pentru a se oferi în dar. Aceasta este dinamica iubirii: a se face dar, a se dărui. Cel care iubeşte este aşa: preferă să rişte să se dăruiască mai degrabă decât să se atrofieze păstrându-se pentru sine (…) Iubirea lui Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate abţine să nu se dăruiască nouă».
Rămânând în registrul iubirii, papa Francisc a explicat că iubirea noastră se intensifică pe măsură ce oferim iubire. «Cu cât iubeşti mai mult, cu atât devii mai capabil să oferi. Aceasta este, de asemenea, cheia pentru a ne înţelege viaţa. Este frumos să întâlneşti oameni care se iubesc, care se iubesc şi împărtăşesc viaţa; putem spune despre ei ca despre Dumnezeu: se iubesc atât de mult, încât îşi dau viaţa. Nu contează doar ceea ce putem produce sau câştiga, ci mai presus de toate contează iubirea pe care ştim să o dăruim».


Referindu-se la aniversare a 500 de ani de la primirea Evangheliei în Filipine, papa Francisc a scos în evidenţă importanţa acestui moment, spunând: «Cu această ocazie foarte importantă pentru poporul sfânt al lui Dumnezeu din Filipine, vreau, de asemenea, să vă îndemn să nu încetaţi opera de evanghelizare –  care nu este prozelitism; este altceva. Vestirea creştină pe care aţi primit-o trebuie întotdeauna dusă altora; Evanghelia apropierii lui Dumnezeu cere să se exprime în dragoste faţă de fraţi; Dorinţa lui Dumnezeu ca nimeni să nu se piardă cere Bisericii să aibă grijă de cei răniţi şi marginalizaţi. Dacă Dumnezeu iubeşte atât de mult încât ni se dăruieşte nouă, Biserica are şi ea această misiune: nu este trimisă să judece, ci să primească; nu este trimisă să se impună, ci să semene; Biserica nu este chemată să condamne, ci să-L ducă pe Cristos, care este mântuirea».



14 martie 2021, 11:42