Andrea Tornielli. Papa în Irak: Repornirea de la Abraham pentru a ne recunoaşte ca fraţi

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

3 martie 2021 – Vatican News. Scrie Andrea Tornielli: «Creştinii irakieni aşteaptă vizita unui papă de 22 de ani. Era în 1999 când sfântul papă Ioan Paul al II-lea a planificat un scurt, dar semnificativ pelerinaj în Urul caldeenilor, prima etapă a călătoriei jubiliare în locurile mântuirii. El a vrut să înceapă de la Abraham, părintele comun recunoscut de evrei, creştini şi musulmani. Au fost numeroşi cei care l-au sfătuit pe vârstnicul pontif polonez să renunţe la această călătorie care risca să întărească poziţia lui Saddam Hussein, aflat încă la putere după primul război din Golful Persic. Papa Wojtyla a rămas ferm în dorinţa sa, în ciuda încercărilor de a-l descuraja, în special din partea Statelor Unite. Însă, în cele din urmă, acea călătorie rapidă, cu natură absolut religioasă, nu a fost realizată din cauza opoziţiei preşedintelui irakian.

În 1999, ţara era deja în genunchi din cauza războiului sângeros împotriva Iranului (1980-1988) şi a sancţiunilor internaţionale, în urma invaziei Kuweitului şi a primului război din Golful Persic. Numărul creştinilor din Irak era atunci de peste trei ori mai mare faţă de astăzi.
Călătoria ratată a lui Ioan Paul al II-lea a rămas o rană deschisă. Papa Wojtyla s-a exprimat cu forţă împotriva celei de-a doua expediţii militare occidentale în această ţară, a războiului fulger din 2003, care s-a încheiat cu răsturnarea guvernului lui Saddam. La rugăciunea "Angelus" din 16 martie, el a spus: "Aş dori să le reamintesc ţărilor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi, în special, celor care alcătuiesc Consiliul de Securitate, că utilizarea forţei reprezintă ultima soluţie, după ce au fost epuizate toate celelalte soluţii, conform cu însăşi principiile bine-cunoscute ale Cartei ONU". Apoi, în cadrul apelurilor succesive rugăciunii antifonului marian a spus: "Eu aparţin acelei generaţii care a trăit cel de-al Doilea Război Mondial şi a supravieţuit. Am datoria să le spun tuturor tinerilor, celor mai tineri decât mine, care nu au trăit această experienţă: "Să nu mai fie război", după cum a spus papa Paul al VI-lea în prima sa vizită la Naţiunile Unite. Pentru aceasta trebuie să facem tot posibilul!"

A rămas neascultat de acei "tineri" care au purtat război şi nu au fost în măsură să construiască pacea. Irakul a fost lovit de terorism, prin atacuri, bombe, devastări. Ţesutul social s-a destrămat. Şi, în 2014, ţara a văzut afirmarea autoproclamatului Stat Islamic – Isis. Din nou, devastări, persecuţii, violenţă, cu forţe regionale şi internaţionale angajate în luptă pe teritoriul irakian şi cu multiplicarea miliţiilor scăpate de sub control. Preţul a fost plătit de populaţia lipsită de apărare, cu un cost ridicat constând în vieţi omeneşti şi printr-o populaţie divizată în funcţie de apartenenţa etnică şi religioasă.

Privind la situaţia irakiană, se constată pe deplin concreteţea şi realismul cuvintelor pe care papa Francisc a voit să le graveze în ultima sa enciclică "Fratelli tutti". "Nu ne mai putem gândi la război ca la o soluţie, deoarece riscurile vor fi întotdeauna mai mari decât utilitatea ipotetică care i se atribuie. În  faţa acestei realităţi, astăzi este foarte dificilă susţinerea criteriilor raţionale dezvoltate în alte secole pentru a vorbi despre un posibil 'război drept'. Să nu mai fie război! … Fiecare război lasă lumea în condiţii mai rele decât a găsit-o. Războiul este un eşec al politicii şi al umanităţii, o predare ruşinoasă, o înfrângere în faţa forţelor răului."

De-a lungul anilor, sute de mii de creştini au fost constrânşi să-şi părăsească locuinţele pentru a căuta refugiu în străinătate. Într-o ţară a evanghelizării timpurii, a cărei Biserică foarte antică are origini care datează din perioada predicării apostolice, azi creştinii aşteaptă vizita papei Francisc ca pe o gură de aer proaspăt. Papa îşi anunţase cu mult timp în urmă voinţa de a merge în Irak pentru a-i mângâia, urmând unica 'geopolitică' care îl interesează: de a-şi manifesta apropierea faţă de cei care suferă şi de a favoriza prin prezenţa sa, procesele de reconciliere, de reconstrucţie şi de pace.

Din acest motiv, în ciuda riscurilor asociate pandemiei şi securităţii, în ciuda recentelor atentate, papa Francisc a menţinut până acum în agenda sa hotărârea de a nu-i dezamăgi pe toţi acei irakieni care îl aşteaptă. Centrul primei călătorii internaţionale, după cincisprezece luni de blocare forţată din cauza efectelor noului coronavirus, va fi prezenţa la Ur, oraşul de unde a plecat patriarhul Abraham. Va fi o ocazie de a se ruga împreună cu credincioşi aparţinând altor credinţe religioase, îndeosebi musulmani, pentru a redescoperi motivele unei coexistenţe dintre fraţi, astfel încât să se reconstruiască un ţesut social dincolo de facţiuni şi grupuri etnice şi pentru a lansa un mesaj Orientului Mijlociu şi lumii întregi.»