Căutare

Vatican News
Papa Francisc, la conferința de presă de la bordul avionului la întoarcerea din Irak. Papa Francisc, la conferința de presă de la bordul avionului la întoarcerea din Irak.  (Vatican Media)

Papa Francisc în Irak. Conferința de presă: Simt din nou că trăiesc, dar 84 de ani nu vin singuri

Pandemia? E ca o închisoare, dar trebuie să respectăm normele sanitare. În călătoria de întoarcere cu avionul de la Bagdad, papa Francisc a continuat obiceiul așteptatei conferințe de presă și a răspuns la mai multe întrebări ale jurnaliștilor. Întâlnirea cu Al-Sistani, bisericile distruse din Mosul, mărturia mamei creștine care i-a iertat pe cei care i-au ucis fiul, dar și promisiunea unei călătorii în Liban au fost printre principalele sublinieri care au marcat răspunsurile papei. Confirmată, voința papei de a face o vizită la Budapesta. Aeronava oficială a decolat luni, 8 martie 2021, la ora locală 9.54, din Bagdad și a aterizat la Roma la ora 12.20.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
8 martie 2021 – Vatican News. Papa Francisc s-a întors luni, 8 martie 2021, la Roma după o așteptată și deloc ușoară călătorie apostolică de trei zile în Irak. La obișnuita conferință de presă cu jurnaliștii acreditați pentru călătoria de întoarcere cu avionul de la Bagdad la Roma, papa a răspuns liber la mai multe întrebări și a împărtășit primele impresii.

”Tu ești om, un fiul al Dumnezeu, un frate al meu, punct”

Prima întrebare s-a referit la întâlnirea cu liderul religios irakian Al-Sistani și la posibilitatea de a se ajunge la o ”Declarație asupra fraternității umane” cu musulmanii șiiți, după cum s-a făcut la Abu Dhabi în 2019 cu liderul musulmanilor sunniți, imamul Al-Tayeb. ”Documentul de la Abu Dhabi”, a răspuns pontiful, ”a fost un prim pas” în această direcție. ”Putem spune că acesta ar fi al doilea și vor mai fi și alții. Importantă este calea fraternității”. ”Ayatolahul Al-Sistani are o frază pe care”, a subliniat papa, ”încerc să o amintesc bine: oamenii sunt ori frați prin religie ori egali prin creație. În fraternitate este egalitatea, dar sub egalitate nu putem merge. Cred că este și o cale culturală”. ”Acest lucru este foarte important, fraternitatea umană, ca oameni, cu toții frați, și trebuie să mergem înainte cu celelalte religii. Conciliul Vatican II a făcut un mare pas în această privință, dar și instituțiile de mai târziu, precum Consiliul pentru unitatea creștinilor și Consiliul pentru dialogul interreligios. Tu ești om, ești un fiu al lui Dumnezeu și ești fratele meu, punct! Aceasta ar fi indicația cea mai mare și, de multe ori, trebuie să riscăm pentru a face pasul acesta”.

Vizita în Irak, un mesaj pentru Iran?

În același cadru, un jurnalist a întrebat dacă întâlnirea cu Al-Sistani reprezintă un mesaj transmis, în același timp, liderilor religioși din Iran. ”Cred că a fost un mesaj universal”, a răspuns pontiful. ”Am simțit datoria de a face acest pelerinaj de credință și penitență și de a merge să vizitez un om mare, un înțelept, un om al lui Dumnezeu: numai ascultându-l se simte acest lucru. Vorbind de mesaje”, a reluat papa, ”aș spune că este un mesaj pentru toți. El este o persoană care are înțelepciune, dar și prudență. Îmi spunea: ”Eu de zece ani nu primesc oameni care vin să mă viziteze cu alte scopuri, politice sau culturale, ci numai în scopuri religioase”. El a fost foarte respectuos, foarte respectuos la întâlnire. Eu m-am simțit onorat. La momentul salutului, el niciodată nu se ridică în picioare. [Acum] S-a ridicat să mă salute, de două ori. Un om umil și înțelept. Această întâlnire a făcut bine sufletului meu. Este o lumină. Astfel de oameni înțelepți există pretutindeni, pentru că înțelepciunea lui Dumnezeu s-a răspândit în lumea întreagă. La fel este cu sfinții, care nu sunt doar cei de pe altare. La fel este în toate zilele, cei pe care eu îi numesc sfinții de la ușa de-alături, bărbați și femei care își trăiesc credința, oricare ar fi aceasta, cu coerență, care trăiesc valorile umane cu coerență, fraternitatea cu coerență. Cred că ar trebui să-i descoperim pe acești oameni, să-i scoatem în evidență, pentru că există multe exemple. Există și multe scandaluri în Biserică, multe, iar acest lucru nu ajută, dar trebuie să-i facem văzuți pe oamenii care caută calea fraternității, sfinții de la ușa de-alături și vom găsi cu siguranță oameni din familia noastră, vreun bunic sau vreo bunică”.

”De necrezut, cruzimea noastră umană”

Un alt jurnalist l-a întrebat ce impresie a avut când a survolat cu elicopterul ruinele orașului Mosul și când s-a rugat lângă o biserică distrusă. ”M-am oprit în fața bisericii distruse și nu aveam cuvinte”, a mărturisit pontiful. ”De necrezut, de necrezut... Nu numai biserica aceea, dar și alte biserici, chiar și o moschee distrusă. Se vede că nu era de acord cu acești oameni. De necrezut, cruzimea noastră umană! În acest moment, nu vreau să spun cuvântul, dar se începe din nou. Să ne uităm în Africa. Cu experiența noastră din Mosul, cu aceste biserici distruse și toate celelalte, se creează dușmănie, războiul, se reîncepe cu așa-numitul Stat Islamic. Este un lucru oribil, foarte urât. Când eram în biserică, mi-a venit în minte o întrebare: dar cine vinde arme acestor distrugători? Pentru că nu-și fac armele acasă. Da, poate vreun dispozitiv explozibil îl fac. Dar cine vinde armele? Cine este responsabil? Cel puțin, aș cere sinceritate de la cei care vând arme [și să spună]: Da, noi vindem armele. Ei nu recunosc acest lucru. Este foarte urât”.

Iertarea, cuvântul de la Qaraqosh

Vorbind despre ce a întâlnit la Qaraqosh, papa a mărturisit: ”Nu-mi imaginam ruinele din Mosul, chiar nu mi le imaginam... Da, voi fi văzut multe lucruri, am citit o carte, dar când ești acolo te atinge, este mișcător. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este mărturia unei mame din Qaraqosh. Au prezentat mărturii un preot care cunoaște cu adevărat sărăcia, slujirea, pocăința, și o femeie care la primele bombardamente ale ISIS și-a pierdut fiul. Ea a spus un cuvânt: iertare. Am rămas adânc mișcat. O mamă care spune: eu iert și cer iertare pentru ei. Faptul mi-a adus aminte de un sat din Columbia, la întâlnirea din Villavicencio, unde multe persoane, mai ales femei, mame și soții ne-au spus experiența asasinării fiilor sau a soților. Spuneau: eu iert, eu iert... Noi am pierdut acest cuvânt, știm să insultăm mult, știm să condamnăm mult, eu cel dintâi. Dar să iertăm, să iertăm dușmanii... Asta înseamnă Evanghelia pură. Acest lucru m-a impresionat la Qaraqosh”.

Suferințele creștinilor irakieni, și nu numai ale lor

O întrebare a atras atenția asupra provocărilor pe care creștinii irakieni, sub amenințarea violenței islamiste, le înfruntă zi de zi, ani la rând. ”Viața creștinilor este chinuită”, a admis papa Francisc, ”dar nu numai viața creștinilor. Am vorbit și despre yazidi. Nu știu de ce, dar mi-a dat o tărie foarte mare. Există problema migrației. Ieri [duminică, 7 martie – n.r.], în timp ce mă întorceam cu mașina de la Qaraqosh la Erbil, vedeam multă lume, mulți tineri. Media de vârstă este foarte joasă acolo. Cineva îmi punea întrebarea: dar care este viitorul acestor tineri, unde vor merge, căci mulți vor trebui să plece din țară. Înainte de a pleca vineri la drum, au venit să mă salute [în Casa ”Sf. Marta” – n.r.] doisprezece refugiați irakieni. Unul dintre ei avea o proteză la picior pentru că, în fugă, a căzut sub un camion și a avut un accident. Migrația este un drept dublu: dreptul de a nu emigra și dreptul de a emigra. Acești oameni nu au niciunul din cele două drepturi pentru că nu pot să nu emigreze și nu știu cum să facă. Și nu pot să emigreze pentru că lumea încă nu a luat la cunoștință că migrația este un drept al omului. (...) Migrația este trăită ca o invazie. Ieri, după Liturghie, am vrut să-l primesc, pentru că el a cerut-o, pe tatăl lui Alan Kurdi, acest copil, care a devenit un simbol și de aceea am făcut cadou o sculptură cu el pentru FAO. Este un simbol care merge dincolo de un copil mort în migrație, un simbol al unor civilizațiilor care mor, care nu pot supraviețui, un simbol al umanității. Sunt necesare urgent măsuri pentru ca lumea să aibă de muncă în propriile țări și să nu fie constrânsă să emigreze”. Pontiful a mulțumit aici țărilor care primesc migranții, în special Libanului și Iordaniei care au oferit refugiu pentru milioane de persoane din regiune.

”Femeile duc mai departe istoria omenirii”

În Ziua internațională a femeii, o întrebare s-a referit la faptul că papa a avut deseori cuvinte de susținere față de femei. În multe țări, însă, condiția femeii este vulnerabilă, iar o femeie musulmană, de exemplu, nu se poate căsători cu un creștin fără să fie îndepărtată de familie sau chiar mai rău. ”Femeile sunt mai curajoase decât bărbații, așa a fost dintotdeauna”, a răspuns papa. ”Dar femeia este umilită și astăzi. Să luăm o situație extremă: una dintre voi mi-a arătat lista cu prețul femeilor [stabilită de ISIS pentru cumpărarea femeilor creștine și yazidi – n.r.]. Nu puteam să cred! Dacă o femeie este nu știu cum, de nu știu ce vârstă, atunci costă atât... Femeile sunt vândute, sunt reduse în sclavie”. Pe de altă parte, papa a dat exemple cu traficul de femei care se practică chiar la Roma, în țările europene, și cu mutilările de pe trupul femeii pe continentul african. ”Femeile sunt încă în sclavie și trebuie să luptăm, să luptăm pentru demnitatea femeilor. Ele sunt cele care duc mai departe istoria. Nu este o exagerare: femeile duc mai departe istoria. Nu este un compliment de ziua femeii”.

O vizită în Argentina?

Un jurnalist a remarcat că în curând se împlinesc opt ani de pontificat și l-a întrebat dacă se va mai întoarce în Argentina. ”Când merg în Argentina sau de ce nu merg, eu”, a spus papa, ”răspund întotdeauna în mod ironic: am fost 76 de ani în Argentina, e suficient, nu?”. Papa a dezvăluit că era programată o călătorie apostolică în Argentina pentru 2017, la sfârșitul lunii noiembrie, dar a fost anulată din motive electorale în țările cuprinse în agendă. ”Spun aceste lucruri”, a adăugat papa, ”ca să nu se facă speculații cu privire la o patriofobie, dar când va exista oportunitatea, se va putea face, pentru că este vorba de Argentina, Uruguay și sudul Braziliei”.

Alte călătorii? Următoarea, la Budapesta

Pe de altă parte, a mărturisit papa, ”nu știu dacă se vor realiza sau nu călătoriile. Vă mărturisesc doar că în această călătorie m-am simțit mult mai obosit decât în celelalte. Cei 84 de ani nu vin singuri, este o consecință... dar, vom vedea”. ”Acum va trebui să merg în Ungaria, la Sfânta Liturghie finală a Congresului Euharistic internațional. Nu este o vizită făcută țării, ci numai pentru Liturghie. Dar Budapesta este la două ore cu mașina de Bratislava, de ce să nu facem atunci o vizită și în Slovacia? Acesta este felul în care prind formă lucrurile”. În același sens, papa a dezvăluit că patriarhul maronit al Libanului, Bechara Rai, i-a adresat rugămintea ca în contextul călătoriei în Irak ”să facă un popas” la Beirut, dar, a spus pontiful, ”mi s-a părut prea puțin. O firimitură în fața unei probleme, a unei țări întregi care suferă. I-am trimis o scrisoare și i-am promis că voi face o călătorie. Dar Libanul în acest moment este în criză, dar - nu vreau să ofensez – e într-o criză de viață”. ”Nu m-am gândit la o călătorie în Siria, pentru că nu mi-a venit inspirația. Dar sunt foarte aproape de iubita și martirizata Sirie”, a remarcat papa, menționând veghea de rugăciune pe care a organizat-o în septembrie 2013, în Piața San Pietro, pentru a cere oprirea bombardamentelor iminente și darul păcii. ”Port Siria în inima mea”, a reluat papa, ”dar nu mi-a venit în gând să fac o călătorie”.

Pandemia? Ca o închisoare, dar trebuie să urmăm normele sanitare

În fine, papa a răspuns la o întrebare privind felul în care se raportează la restricțiile pandemiei, în special la lipsa relației față în față cu pelerinii și credincioșii. ”Mă simt altfel când sunt departe de oameni la audiențe”, a spus papa, ”Aș vrea să începem cât mai curând audiențele generale. Sperăm să existe condițiile, iar în această privință, eu urmez normele autorităților”. ”După lunile de închisoare – mă simțeam într-adevăr un pic întemnițat – această călătorie a fost pentru mine ca o nouă viață. Simt din nou că trăiesc pentru că înseamnă a atinge Biserica, a atinge sfântul popor al lui Dumnezeu, a atinge toate popoarele”.

08 martie 2021, 20:16