Căutare

Vatican News
Papa Francisc, la Sfânta Liturghie pentru Ziua mondială a săracilor. Papa Francisc, la Sfânta Liturghie pentru Ziua mondială a săracilor.  (Vatican Media)

Papa Francisc, la Ziua mondială a săracilor: Cu toții suntem săraci în iubire

Duminică 15 noiembrie 2020, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie pentru cea de-a IV-a Zi mondială a săracilor, pe tema ”Întinde-ți mâna către cel sărac”. Celebrarea euharistică a avut loc la Altarul Catedrei din bazilica San Pietro și s-a desfășurat în contextul restricțiilor sanitare impuse de pandemia de Covid-19. La omilia Sfintei Liturghii, papa a făcut un comentariu la lecturile biblice ale duminicii, punând accentul pe parabola talanților (Matei 25). ”Evanghelia nu se înțelege fără cei săraci”, iar sărăcia cea mai mare este, de fapt, sărăcia în iubire.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
15 noiembrie 2020 – Vatican News. ”De multe ori, uitându-ne la viața noastră, vedem numai ceea ce ne lipsește, dar acest lucru ne împiedică să vedem binele și ne face să uităm de talanții pe care îi avem”: a remarcat papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii de duminică, 15 noiembrie 2020, celebrată la ora Romei 10.00 la Altarul Catedrei din bazilica San Pietro.

În ultimii patru ani, la inițiativa papei Francisc, Biserica celebrează în penultima duminică a anului liturgic Ziua mondială a săracilor. Din cauza restricțiilor sanitare, au luat parte un număr foarte restrâns de persoane, printre acestea numărându-se câteva persoane aflate în condiții grele de sărăcie.

Papa a făcut un comentariu la parabola talanților, luată din Evanghelia de la Sfântul Matei (cap. 25), spunând că aceasta ”luminează începutul, centrul și sfârșitul vieții noastre”.

Totul începe cu ”un mare bine”, cu harul lui Dumnezeu, care este Tată și ”a pus în mâinile noastre atât de mult bine, încredințând fiecăruia, după capacitatea lui, talanți diferiți.
Papa Francisc: «Suntem purtători ai unei mari bogății, care nu depinde de câte lucruri avem, ci de ceea ce suntem: de viața primită, de binele care este în noi, de frumusețea de neșters cu care Dumnezeu ne-a înzestrat pentru că suntem chipul lui, fiecare dintre noi este prețios în ochii săi, fiecare dintre noi este unic și de neînlocuit în istorie».

Centrul parabolei vorbește, de fapt, de partea centrală a vieții noastre și anume despre slujire. ”Nu slujește vieții ceea ce nu trăiește pentru slujire”, a întărit pontiful, spunând că ”trebuie să medităm asupra acestui fapt”. Parabola din Evanghelie arată că ”bunii servitori sunt cei care riscă”. ”Binele, dacă nu este investit, se pierde; pentru că măreția vieții noastre nu depinde de ceea ce punem deoparte, ci de cât de multe roade aducem. Câtă lume își petrece viața numai ca să acumuleze, gândindu-se să se simtă bine mai mult decât să facă binele”.
Papa Francisc: «Evanghelia nu se înțelege fără cei săraci. (...) Săracii ne garantează o moștenire veșnică și deja acum ne permit să ne îmbogățim în iubire. Pentru că cea mai mare sărăcie de combătut este sărăcia noastră de iubire. (...) Întinde-ți mâna către cel nevoiaș, în loc să pretinzi ceea ce îți lipsește: în acest fel vei înmulți talanții primiți. Se apropie Crăciunul, timpul sărbătorilor. De câte ori, întrebarea pe care și-o pune lumea este: Ce pot să cumpăr? Ce pot să am mai mult? Unde să merg în magazine ca să cumpăr? Să spunem celălalt cuvânt: Ce pot să dăruiesc celorlalți, ca să fiu ca Isus, care s-a dat pe sine însuși și chiar s-a născut într-o iesle?»

Cât privește finalul parabolei, care vorbește de sfârșitul vieții noastre, se spune că ”vor fi unii care vor avea din belșug și unii care și-au risipit viața și vor rămâne săraci” (cf. v.29). ”La sfârșitul vieții, altfel spus, va fi dezvăluită realitatea: va apune ficțiunea lumii, după care succesul, puterea și banul dau sens existenței, în timp ce iubirea, ceea ce am dăruit, va ieși la vedere drept adevărata bogăție”.

Papa a amintit, în acest sens, exemplul părintelui Roberto Malgesini, ucis nu demult la Como, în nordul Italiei, de unul pe care îl ajuta. ”Acest preot nu făcea teorii, dar pur și simplu îl vedea pe Isus în cel sărac, iar sensul vieții, în a sluji. Ștergea lacrimile cu blândețe, în numele lui Dumnezeu care consolează. Începutul zilei sale era rugăciunea, pentru a primi darul lui Dumnezeu. Centrul zilei sale era caritatea, pentru a fructifica iubirea primită. Finalul, o mărturie limpede a Evangheliei. Acest om a înțeles că trebuia să-și întindă mâna către numeroșii săraci pe îi întâlnea zi de zi, pentru că în fiecare dintre ei îl vedea pe Isus. Frați și surori, să cerem harul de a nu fi creștini cu vorba, ci cu fapta. Ca să aducem roade, după cum dorește Isus”.

15 noiembrie 2020, 12:05