Papa Francisc: Să nu pierdem sentimentul apartenenţei la poporul lui Dumnezeu

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

7 mai 2020 – Vatican News. În omilia Sfintei Liturghii, papa Francisc a comentat prima lectură din liturgia zilei, luată din cartea Faptele Apostolilor, capitolul 13, 13-25, în care se relatează că apostolul Paul, ajuns la Antiohia Pisidiei, explică în sinagogă legea cea nouă, pornind de la istoria poporului lui Israel, o istorie a unei continue implicări din partea lui Dumnezeu.
Când Paul le explică noua doctrină, vorbeşte de fapt despre istoria mântuirii – a explicat pontiful, spunând că venirea lui Isus este rezultatul unui parcurs de har, de alegeri şi promisiuni din partea lui Dumnezeu faţă de poporul său.

Pornind de la fragmentul biblic citat –  în care apostolul Paul prezintă desfăşurătorul intervenţiilor lui Dumnezeu în istoria poporului său, începând cu alegerea părinţilor şi înălţarea poporului în timpul şederii lor în ţara Egiptului – papa Francisc a explicat că şi creştinismul trebuie înţeles în cheia apartenenţei la un popor în istoria căruia intervine continuu Dumnezeu, aceasta fiind de fapt istoria mântuirii noastre.

Îndemnându-ne să vedem creştinismul nu ca pe o simplă doctrină ci ca pe o istorie de iubire a lui Dumnezeu faţă de un popor ales în mod gratuit, Sfântul Părinte a evidenţiat importanţa de a conştientiza apartenenţa la poporul credincios a lui Dumnezeu, care urmează istoria mântuirii.

Papa Francisc a atras atenţia asupra necesităţii de a conserva memoria legată de istoria mântuirii noastre pentru a nu cădea în eroare şi a deveni creştini ideologici care riscă să reducă viaţa creştină la dogmatism sau la moralism, optând pentru mişcări elitiste şi nu pentru urmarea unui parcurs călăuzit de promisiunea făcută de Dumnezeu poporului său.   

De multe ori cădem în astfel de parţialităţi – a spus pontiful, atrăgând atenţia asupra dimensiunii elitiste care duce la pierderea sentimentului apartenenţei la poporul credincios al lui Dumnezeu.
"Conştiinţa de a fi popor. Trebuie să transmitem istoria mântuirii noastre, memoria unui popor" – a evidenţiat, avertizând asupra pericolului care se iveşte din lipsa apartenenţei la un popor în istoria căruia intervine în mod continuu Dumnezeu, întotdeauna fidel promisiunilor sale.

La finalul omilie, îndemnându-ne să-i cerem Domnului conştiinţa de popor, pontiful a amintit imnul "Magnificat", înălţat de Preacurata Fecioară Maria, ca răspuns la salutul de binecuvântare al Elisabetei, cânt ce exprimă încrederea totală în puterea lui Dumnezeu care sprijină poporul slujitor, potrivit promisiunii făcute acestuia (cf Lc 1,46-55).

De asemenea, ca la fiecare celebrare euharistică pe care a prezidat-o în acest timp de pandemie, papa Francisc ne-a îndemnat,  şi de această dată, să ne împărtăşim spiritual, în aşteptarea fericitului moment al primirii Împărtăşaniei sacramentale. Pontiful a rostit rugăciunea: «La picioare tale, o, Isuse al meu, mă închin şi îţi ofer căinţa inimii mele mâhnite care se cufundă în nimicul ei şi în sfânta ta prezenţă. Te ador în Sacramentul iubirii tale, doresc să te primesc în sărmanul sălaş pe care ţi-l oferă inima mea. Aşteptând fericirea Împărtăşaniei sacramentale, vreau să te am în sufletul meu. Vino la mine, o, Isuse al meu, şi fă ca eu să vin la tine. Inima ta să înflăcăreze toată fiinţa mea, în viaţă și în moarte. În Tine cred, În Tine sper, pe Tine te iubesc. Aşa să fie!»