Căutare

2018.07.07 Visita a Bari Incontro di Preghiera CPF 2018.07.07 Visita a Bari Incontro di Preghiera CPF 

”Ut unum sint” la 25 de ani. Papa Francisc: Unitatea creștinilor rămâne rodul Duhului Sfânt

La 25 de ani de la promulgarea enciclicei Sfântului Ioan Paul al II-lea ”Ut unum sint”, papa Francisc a transmis o scrisoare cardinalului Kurt Koch, președintele Consiliului pontifical pentru promovarea unității creștinilor. Pontiful recunoaște că, asemenea multor creștini, împărtășește la rândul său ”nerăbdarea sănătoasă” de a contribui la refacerea unității, dar fără a uita că unitatea creștinilor rămâne lucrarea Duhului Sfânt. Cu toate acestea, atare convingere nu trebuie să conducă la indiferență și pasivitate. ”Unitatea nu va veni ca un miracol”, remarcă papa în scrisoarea sa.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
25 mai 2020 – Vatican News. ”Împărtășesc și eu nerăbdarea sănătoasă a celor care se gândesc că, uneori, am putea și ar trebui să facem mai mult; cu toate acestea, nu trebuie să fim lipsiți de credință și de gratitudine” în ceea ce privește drumul parcurs până acum în efortul de refacere a unității creștinilor: afirmă papa Francisc într-o scrisoare trimisă cardinalului Kurt Koch, președintele Consiliului pontifical pentru promovarea unității creștinilor, la 25 de ani de la promulgarea enciclicei Sfântului Ioan Paul al II-lea ”Ut unum sint” (”Ca toți să fie una”).

După cum evidențiază papa Francisc, Sfântul Ioan Paul al II-lea a semnat scrisoarea enciclică ”Ut unum sint” pe 25 mai 1995, cu câțiva ani înainte de Marele Jubileu al anului 2000 și într-un climat liturgic precis: în atmosfera pascală a Înălțării Domnului și a rugăciunii de invocare a Duhului Sfânt. ”Cu privirea îndreptată spre orizontul Jubileului din anul 2000”, scrie pontiful, Sf. Ioan Paul al II-lea ”voia ca Biserica, pe drumul către cel de-al treilea mileniu, să țină bine cont de rugăciunea stăruitoare a Învățătorului și Domnului ei Ca toți să fie una (cf. Ioan 17,1). De aceea, el a scris această enciclică prin care a confirmat de o manieră ireversibilă (nr. 3) angajarea ecumenică a Bisericii catolice. A publicat-o în solemnitatea Înălțarea Domnului, punând-o sub semnul Duhului Sfânt, artizanul unității în diversitate, iar noi, în același context liturgic și spiritual, o amintim și o propunem din nou Poporului lui Dumnezeu”.

Desigur, enciclica ”Ut unum sint” nu a venit din senin, ea îmbrățișând cu recunoștință drumul anevoios făcut înainte și arătând cu speranță orizontul celui de-al treilea mileniu. ”Conciliul Vatican II”, scrie papa Francisc, ”a recunoscut că mișcarea pentru restabilirea unității tuturor creștinilor «a apărut prin harul Spiritului Sfânt» (decretul Unitatis redintegratio, 1). A afirmat, de asemenea, că Duhul, în timp ce «împlinește diversitatea de haruri și slujiri, este «principiul unității Bisericii». Iar Ut unum sint reiterează că «diversitatea legitimă nu se opune nicidecum unității Bisericii, dimpotrivă, îi mărește frumusețea și contribuie nu puțin la îndeplinirea misiunii sale» (nr. 50). Într-adevăr, «numai Duhul Sfânt poate să trezească diversitatea, multiplicitatea și, în același timp, să realizeze unitatea. (...) El este cel care armonizează Biserica», pentru că, după cum afirmă Sfântul Vasile cel Mare, «El însuși este armonia» (papa Francisc, Omilie, catedrala catolică din Istanbul, 29 noiembrie 2014).

”La această aniversare”, continuă papa Francisc, ”îi aduc mulțumire Domnului pentru drumul pe care ni l-a acordat să-l facem ca creștini în căutarea deplinei comuniuni. Împărtășesc și eu nerăbdarea sănătoasă a celor care se gândesc că, uneori, am putea și ar trebui să ne angajăm mai mult. Cu toate acestea, nu trebuie să fim lipsiți de credință și de gratitudine: mulți pași au fost făcuți în aceste decenii pentru a vindeca rănile seculare și milenare; au crescut cunoașterea și stima reciprocă, ajutând la depășirea prejudecăților înrădăcinate; s-au dezvoltat dialogul teologic și cel al carității, precum și diferitele forme de colaborare în dialogul vieții, pe plan pastoral și cultural. În acest moment, gândul meu se îndreaptă spre iubiții mei Frați puși în fruntea diverselor Biserici și Comunități creștine și se extinde la toți frații și surorile de orice tradiție creștină care sunt însoțitorii noștri de călătorie. Asemenea discipolilor de la Emaus, putem simți prezența lui Cristos cel înviat care merge alături de noi și ne explică Scripturile și să-L recunoaștem la frângerea pâinii, în așteptarea timpului în care putem împărți împreună Masa euharistică”.

În continuarea scrisorii sale, papa își exprimă recunoștința pentru activitatea depusă în acest răstimp de departamentul pentru promovarea unității creștinilor ”pentru a menține vie în Biserică conștiința acestui țel la care nu se poate renunța”.

Pontiful a menționat în continuare două inițiative recente ale acestui departament: un ”Vademecum ecumenic” pentru episcopi, ce urmează să fie publicat în toamna acestui an ”ca încurajare și călăuză pentru exercițiul responsabilităților ecumenice care le revin”. Într-adevăr, subliniază papa Francisc, ”serviciul unității este un aspect esențial al misiunii episcopului, care este «principiul vizibil și fundamentul unității” în Biserica sa particulară (Lumen gentium, 23; cfr CIC 383§3; CCEO 902-908). Cea de-a doua inițiativă este lansarea revistei ”Acta Œcumenica”, publicație care reînnoiește Serviciul de Informare al departamentului și își propune să fie, în egală măsură, un material subsidiar pentru cei care lucrează în serviciul unității.

”Pe calea care conduce la deplina comuniune”, încheie papa Francisc scrisoarea sa, ”este important să facem memoria drumului parcurs, dar la fel de important este să scrutăm orizontul punându-ne, împreună cu enciclica Ut unum sint, această întrebare: «Quanta est nobis via?» – «Câtă cale mai avem de făcut?» (nr. 77). Un lucru este sigur: unitatea nu este în principal rezultatul lucrării noastre, ci darul Duhului Sfânt. Cu toate acestea, ea «nu va veni ca un miracol la sfârșit: unitatea vine pe cale, o face Duhul Sfânt pe cale» (papa Francisc, Omilie la Vespere, San Paolo fuori le Mura, Roma, 25 ianuarie 2014). Să-L invocăm, așadar, cu încredere pe Duhul Sfânt, ca să călăuzească pașii noștri și fiecare să simtă cu reînnoită vigoare chemarea de a lucra pentru cauza ecumenică. El să inspire noi gesturi profetice și să întărească caritatea fraternă între toți discipolii lui Cristos «pentru ca lumea să creadă» (Ioan 17, 21) și să se înmulțească preamărirea ce se înalță spre Tatăl care este în ceruri”.

25 mai 2020, 12:04