Papa, în ”La Stampa”: Înaintea lui Dumnezeu, suntem cu toţii fii; vom reuşi doar împreună

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
20 martie 2020 – Vatican News. ”Aici se plânge şi se suferă. Cu toţii. Din această situaţie putem ieşi doar împreună, ca umanitate întreagă”. De aceea, trebuie "să privim la celălalt cu spirit de solidaritate" şi să ne comportăm ca atare. Astfel spune papa Francisc într-un interviu acordat jurnalistului Domenico Agasso, expert în chestiuni vaticane, de la ziarul italian "La Stampa". Conversația a fost publicată vineri, 20 martie a.c., în cunoscutul cotidian din Torino.

În ceea ce priveşte acest moment dificil, papa Francisc spune că trebuie să fie trăit cu spirit de "pocăinţă, compasiune şi speranţă" dar şi cu smerenie deoarece, de multe ori, uităm că în viaţă există "zone întunecate", momente de încercare, crezând că acestea se pot întâmpla doar altora. Însă, acest timp este întunecat pentru toată lumea, nimeni nu este exclus. Sunt momente de suferinţă şi de umbre care ne-au pătruns în case. Este o situaţie diferită de cea pe care am trăit-o până acum şi pentru faptul că nimeni nu-şi poate permite să trăiască confortabil; cu toţii împărtăşim dificultatea acestor zile.

Prin post şi rugăciune, timpul Postului Mare ne antrenează capacitatea de a privi cu spirit de solidaritate la ceilalţi, mai ales la cei care suferă, în aşteptarea strălucirii acelei lumini care va sclipi din nou în toţi şi în toate.

Referindu-se la rugăciune, papa Francisc a spus: ”Îmi vin în minte apostolii în timp de furtună care-l invocă pe Isus, strigând: 'Trezește-te, Doamne, că pierim!'. Rugăciunea ne face să înţelegem vulnerabilitatea noastră. Este strigătul celor săraci, al celor care se scufundă, al celor care se simt în pericol; este strigătul celor singuri. Şi, într-o situaţie dificilă, disperată, este important să ştim că-l avem pe Domnul de care să ne prindem”. Iar Dumnezeu ”ne susţine în multe feluri. Ne transmite forţă şi apropiere, cum a făcut cu discipolii care cereau ajutor în momentul furtunii sau când i-a întins mâna lui Petru care era pe punctul de a se îneca”.

Papa nu vrea să facă distincţie "între credincioşi şi necredincioşi. Suntem cu toţii oameni şi, ca oameni, ne aflăm cu toţii în aceiaşi barcă. Şi nici un aspect uman nu trebuie să fie străin pentru un creştin. Aici se plânge pentru că se suferă”. ”Ne ajută sinergia, colaborarea reciprocă, sensul responsabilităţii şi spiritul de sacrificiu generat în multe locuri. Nu trebuie să facem diferenţă între credincioşi şi necredincioşi, ci trebuie să mergem la rădăcină: umanitatea. În faţa lui Dumnezeu suntem cu toţii fii”.

În conversaţia cu jurnalistul Domenico Agasso, pontiful a vorbit şi despre singurătatea persoanelor care mor fără a avea mângâierea prezenţei celor din familie. «În aceste zile mi-au vorbit despre un caz care m-a impresionat şi m-a întristat şi pentru că reflectă ceea ce se întâmplă în spitale. O doamnă în vârstă, internată în spital în stare gravă, simţind că i se apropie sfârşitul ar fi vrut să-şi ia rămas bun de la cei dragi. Atunci, o asistentă medicală a luat telefonul mobil şi a contactat-o pe nepoata pacientei printr-un apel video. Astfel, bătrâna doamnă "a plecat" cu mângâierea de a fi văzut chipul nepoatei. Este acea nevoie ultimă de a avea o mână care să te ţină de mână. Nevoia unui gest de însoţire finală. Şi multe asistente medicale răspund la această dorinţă ultimă ascultând durerea singurătăţii acestor persoane, ţinându-le de mână. Durerea acelora care au plecat din această lume fără a avea posibilitatea de a-şi lua rămas bun de la cei dragi devine o rană în sufletul celor care rămân. Le mulţumesc tuturor acelor asistenţi şi asistente medicale, medici şi voluntari care, în ciuda oboselii extraordinare, se apleacă asupra pacienţilor cu răbdare şi cu bunătate sufletească pentru a înlocui absenţa rudelor, impusă de restricţiile în vigoare.»

Vorbind despre consecinţele pentru viitorul nostru, papa Francisc a spus că ceea ce se întâmplă va servi «pentru a le aminti oamenilor o dată pentru totdeauna că umanitatea este o comunitate unică. Ne va aminti totodată cât este de importantă fraternitatea universală. Trebuie să ne gândim că va fi cumva ca după război. Nu va mai exista un "celălalt", ci va fi un "noi". Pentru că din această situaţie vom putea ieşi doar împreună. Va trebui să privim şi mai mult la rădăcinile noastre: la bunici, la cei vârstnici. Va trebui edificată o adevărată fraternitate între noi. Va trebui să ne amintim de această dificilă experienţă trăită împreună şi să mergem înainte cu speranţa care nu dezamăgeşte niciodată. «Acestea vor fi cuvintele cheie pentru a începe din nou: rădăcini, memorie, fraternitate şi speranţă», a mai spus papa Francisc.