Angelus. Papa Francisc: Sunt alături de cei care suferă din cauza epidemiei de Coronavirus

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
8 martie 2020 – Vatican News. ”Noi nu am fost pe muntele Tabor ca să vedem cu ochii noștri chipul lui Isus strălucind ca soarele. Cu toate acestea, și nouă ne-a fost înmânat Cuvântul mântuirii, iar prin Botez am devenit mărturisitorii săi”. Este, pe scurt, mesajul pe care papa Francisc l-a transmis în alocuțiunea de la rugăciunea ”Îngerul Domnului”, recitată astăzi nu de la obișnuita fereastră a apartamentului pontifical, ci în biblioteca Palatului Apostolic, pentru a îndeplini dispozițiile autorităților sanitare privind evitarea răspândirii epidemiei de Coronavirus.

Discursul papei a fost transmis prin legătură video pe maxi-ecranele din Piața Sfântul Petru, unde câteva sute de romani și pelerini au ținut să fie prezenți la amiază pentru tradiționala întâlnire de rugăciune cu Sfântul Părinte. Papa a prezentat o meditație la evanghelia duminicii, cu episodul Schimbării la Față, a transmis apropierea sa persoanelor afectate de Coronavirus și a făcut un apel la solidaritate cu populația din Idlib, în Siria, unde recentele evoluții belice au pus pe fugă mii de persoane nevinovate.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Francisc de duminică, 8 martie 2020.

«Dragi frați și surori, bună ziua! E un pic ciudată această formă de a ne ruga astăzi ”Îngerul Domnului”, cu papa ”în colivia” bibliotecii, dar eu vă văd, vă sunt aproape. Aș vrea să încep prin a mulțumi acelui grup care se arată și luptă pentru cei uitați din Idlib: vă mulțumesc! Mulțumesc pentru ceea ce faceți. Dar felul în care astăzi ne rugăm ”Îngerul Domnului” îl facem ca să îndeplinim dispozițiile preventive, astfel încât să evităm micile mulțimi de oameni, care pot favoriza transmiterea virusului.

Evanghelia acestei duminici, a doua a Postului Mare (cf. Mt 17, 1-9) ne prezintă relatarea Schimbării la Față a lui Isus. El îi ia cu sine pe Petru, Iacob și Ioan și urcă pe un munte înalt, simbolul apropierii de Dumnezeu, ca să-i deschidă la o înțelegere mai deplină a misterului persoanei sale, care va trebui să sufere, să moară și apoi să învie. Într-adevăr, Isus începuse să le vorbească despre suferințele, moartea și învierea care îl așteptau, dar ei nu puteau să accepte această perspectivă. De aceea, ajunși pe vârful muntelui, Isus se cufundă în rugăciune și se schimbă la față înaintea celor trei discipoli: ”fața lui – spune Evanghelia – strălucea ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina” (v. 2).

Prin evenimentul minunat al Schimbării la Față, cei trei discipoli sunt chemați să-l recunoască în Isus pe Fiul lui Dumnezeu strălucitor în glorie. Ei înaintează, astfel, în cunoașterea Învățătorului lor, dându-și seama că înfățișarea omenească nu exprimă întreaga sa realitate; în ochii lor este revelată dimensiunea ultra-pământească și dumnezeiască a lui Isus. Din înălțimi răsună vocea care spune: ”Acesta este Fiul meu, cel iubit [...] Ascultați de el!” (v. 5). Este Tatăl ceresc care confirmă ”învestirea” – să-i spunem astfel – a lui Isus, făcută deja în ziua botezului în Iordan și invită discipolii să-l asculte și să-l urmeze.

Trebuie subliniat că, din grupul celor Doisprezece, Isus alege să-i ducă cu sine pe munte pe Petru, Iacob și Ioan. Acestora le rezervă privilegiul de a asista la schimbarea sa la față. Dar de ce îi alege pe cei trei, pentru că sunt mai sfinți? Nu. Și cu toate acestea, Petru, în ceasul încercării, îl va renega; și cei doi frați, Iacob și Ioan, vor cere să aibă primele locuri în împărăția sa (cf. Mt 20, 20-23). Isus, însă, nu alege după criteriile noastre, ci după planul său de iubire; iubirea lui Isus nu are măsură: este iubire și El alege după planul său. Este vorba de o alegere gratuită, necondiționată, o inițiativă liberă, o prietenie dumnezeiască ce nu cere nimic în schimb. Și după cum i-a chemat pe cei trei discipoli, la fel cheamă și astăzi pe unii ca să-i stea aproape, ca să poată da mărturie. A fi mărturisitorii lui Isus este un dar pe care nu l-am meritat: ne simțim nepotriviți, dar nu putem să dăm înapoi cu scuza incapacității noastre.

Noi nu am fost pe muntele Tabor, nu am văzut cu ochii noștri chipul lui Isus strălucind ca soarele. Cu toate acestea, și nouă ne-a fost înmânat Cuvântul mântuirii, ne-a fost dăruită credința și am simțit, în alte forme, bucuria întâlnirii cu Isus. Și nouă Isus ne spune: ”Ridicați-vă, nu vă temeți!” (Mt 17,7). În această lume, marcată de egoism și de lăcomie, lumina lui Dumnezeu este umbrită de grijile zilnice. Noi spunem deseori: nu am timp să mă rog, nu sunt capabil să desfășor o slujire în parohie sau să răspund la cerințele celorlalți... Dar nu trebuie să uităm că Botezul pe care l-am primit ne-a făcut mărturisitori, nu datorită capacității noastre, ci prin darul Duhului Sfânt.

În timpul prielnic al Postului Mare, Fecioara Maria să ne dobândească acea docilitate față de Duhul Sfânt, care este indispensabilă pentru a începe să mergem cu determinare pe calea convertirii».

După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a salutat diferitele grupuri de pelerini, a făcut un apel în favoarea populației siriene din Idlib și a transmis expresia apropierii sale față de cei care suferă din cauza epidemiei de Coronavirus.

«Salut asociațiile și grupurile care se angajează în solidaritate cu poporul sirian, în special cu locuitorii orașului Idlib și din nord-vestul Siriei, constrânși să fugă din fața recentelor evoluții ale războiului. Dragi frați și surori, reînnoiesc marea mea mâhnire, durerea mea pentru această situație inumană a acestor persoane lipsite de apărare, printre care se află numeroși copii, care își riscă viața. Nu trebuie să întoarcem privirea din fața acestei crize umanitare, ci să-i dăm prioritate în fața oricărui alt interes. Să ne rugăm pentru această lume, pentru acești frați și surori ai noștri care suferă atât de mult în nord-vestul Siriei, în orașul Idlib.

Sunt aproape cu rugăciunea mea de persoanele care suferă din cauza actualei epidemii de Coronavirus și de toți cei care se îngrijesc de ele. Mă alătur fraților mei episcopi în a-i încuraja pe credincioși să trăiască aceste momente grele cu tăria credinței, certitudinea speranței și ardoarea carității. Timpul Postului Mare să ne ajute pe toți să dăm un sens evanghelic chiar și acestui moment de încercare și de suferință».

După ce a transmis urarea de ”Poftă bună!” și a cerut sprijinul rugăciunilor, papa a spus că se prezintă la fereastra, deschisă, a bibliotecii apostolice ca să-i vadă și să-i salute pe cei prezenți ”în timp real”. După câteva zeci de secunde, fereastra s-a deschis, iar credincioșii din Piață au răspuns cu bucurie la salutul Sfântului Părinte.

Primiți la final Binecuvântarea apostolică a papei Francisc, invocată duminică la rugăciunea ”Angelus”, în biblioteca Palatului Apostolic, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.