Căutare

2020.01.09 Auguri Corpo Diplomatico 2020.01.09 Auguri Corpo Diplomatico 

Speranța și realismul papei în fața omenirii de astăzi: editorial de Andrea Tornielli

Joi, 9 ianuarie 2020, papa Francisc a primit în Sala Regia din Palatul Apostolic membrii Corpului Diplomatic acreditați pe lângă Sfântul Scaun cu ocazia schimbului de urări la începutul noului an. Într-un editorial, directorul nostru Andrea Tornielli subliniază două cuvinte care oferă o cheie de lectură a așteptatului discurs al papei: speranță și realism.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
9 ianuarie 2020 – Vatican News
. Realismul și speranța sunt cuvintele care oferă o cheie de lectură a așteptatului discurs pe care papa Francisc l-a prezentat membrilor Corpului Diplomatic, primiți joi, 9 ianuarie 2020, cu ocazia tradiționalei întâlniri pentru schimbul de urări la începutul noului an. Întâlnirea a avut loc în Sala Regia din Palatul Apostolic. Cuvântul de salut a fost adresat papei de decanul Corpului Diplomatic, George Poulides, ambasadorul Ciprului.

Vă oferim aici editorialul jurnalistului Andrea Tornielli, directorul editorial al Departamentului de comunicare al Sfântului Scaun:

În discursul papei Francisc despre ”starea omenirii” din acest an, au atras atenția în mod special cuvintele dedicate tensiunii din ce în ce mai mari dintre Iran și Statele Unite ale Americii. Pontiful, care intervenise deja pe acest subiect duminică, 5 ianuarie a.c., reiterează apelul la a se evita creșterea ulterioară a ciocnirii, păstrând aprinsă ”flacăra dialogului și a autocontrolului, în respect deplin față de legalitatea internațională”. Este o rechemare valabilă pentru toate părțile implicate și care oglindește, cu realism, riscul de a trage Orientul Mijlociu și lumea întreagă într-un conflict cu urmări incalculabile.

Dar chiar dacă astăzi, pe bună dreptate, reflectoarele sunt îndreptate spre evoluția crizei dintre Statele Unite și Iran și spre riscul ulterior pe care aceasta îl reprezintă pentru instabilitatea Irakului, biciuit de războaie și terorism, papa Francisc nu simplifică realitatea. El amintește numeroasele războaie și violențe de multe ori uitate. Denunță vălul tăcerii care se lasă asupra sorții devastatei Sirii, denunță conflictul din Yemen care trece printr-o foarte gravă criză umanitară în indiferența comunității internaționale. Citează Libia, dar și violența din Burkina Faso, Mali, Niger și Nigeria. Amintește violențele comise împotriva persoanelor nevinovate, printre care numeroșii creștini uciși pentru fidelitatea lor față de Evanghelie, victime ale terorismului și fundamentalismului.

Nu poate să nu impresioneze, în cel care a ascultat sau a citit lunga și detaliata înșiruire a crizelor – inclusiv cele care inflamează America Latină și care sunt cauzate de nedreptăți și corupție endemică – faptul că papa Francisc a început discursul său cu o privire de speranță, acea speranță care pentru creștini este o virtute fundamentală, dar care nu poate fi separată de realism. A spera, a explicat papa, cere să se dea problemelor un nume şi să existe curajul de a le înfrunta. Fără a uita de dezastrele provocate de războaie combătute în decursul timpului și distrugerile acestora. Fără a uita absurditatea și imoralitatea cursei reînarmării nucleare și riscul concret al autodistrugerii omenirii. Fără a uita lipsa de respect pentru viața și demnitatea umană, lipsa de hrană, apă și îngrijiri medicale de care suferă numeroase populații, criza ecologică pe care mulți se prefac în continuare că nu o văd.

Dar se poate spera, pentru că într-o lume care pare condamnată la ură și ziduri, există femei și bărbați care nu se resemnează în fața dezbinărilor și nu se întorc de partea cealaltă în fața celui care suferă. Pentru că există lideri de diverse religii care se întâlnesc și încearcă să construiască o lume de pace. Pentru că există tineri care caută să sensibilizeze adulții cu privire la riscurile care planează asupra Creației apropiindu-se de un punct în care nu mai există întoarcere. Se poate spera pentru că în noaptea de la Betleem, Dumnezeu, cel Atotputernic, a ales să se facă Copil, mic, fragil, smerit, ca să învingă și să convingă lumea cu iubirea sa îmbelșugată și cu milostivirea sa.

09 ianuarie 2020, 11:30