Papa Francisc, la ”Sf. Marta”: Să ne clădim viața pe stânca Domnului, nu pe nisipul aparențelor
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
5 decembrie 2019 – Vatican News. ”Cel care își pune încrederea în Domnul va fi întotdeauna sigur, pentru că temeliile sale sunt puse pe stâncă. Domnul este stânca”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de joi, 5 decembrie 2019, în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului. Referindu-se la Evanghelia zilei (Mt 7, 21.24-27), papa a spus că această reprezintă, într-un anumit fel, un adevărat elogiu adus trăiniciei. Isus face o comparație între omul înțelept, care ascultă cuvintele sale și le pune în practică, și omul necugetat, care ascultă cuvintele sale, dar nu le pune în practică, ajungând astfel să trăiască din aparențe și pe o temelie șubredă, cum poate fi nisipul.
Pontiful a cerut credincioșilor prezenți în capela Casei Sf. Marta să se gândească, întocmai, la ”înțelepciune și la slăbiciune”, altfel spus, să se întrebe cu privire la temelia pe care sunt puse speranțele noastre, certitudinile și însăși viața noastră. Este necesar să discernem întotdeauna unde este temelia solidă, stânca, și unde se află nisipul.
Papa Francisc: «Stânca. Așa este Domnul. Cel care își pune încrederea în Domnul va fi întotdeauna sigur, pentru că temeliile sale sunt puse pe stâncă. Este ceea ce spune Isus în Evanghelie. El vorbește de un om înțelept care și-a clădit casa pe stâncă, adică pe încrederea în Domnul, pe lucrurile serioase. Această încredere este un material nobil, pentru că temelia acestei construcții a vieții noastre este sigură și puternică».
”Bărbatul înțelept” este, așadar, cel care zidește pe stâncă. Dimpotrivă, cel necugetat, alege ”nisipul mișcător”, iar casa este distrusă de vânturi și de ploi. La fel este în viața de zi cu zi, cu clădiri care se construiesc fără temelii sigure și, prin urmare, se năruiesc.
Papa Francisc: «Chiar și viața noastră poate să fie la fel, atunci când temeliile mele nu sunt puternice. Vine furtuna – și noi toți avem furtuni în viață, toți, de la papa până la ultimul – și nu suntem în stare să rezistăm. Mulți își spun: ”Nu, eu îmi voi schimba viața” și își închipuie că a-și schimba viața înseamnă a se machia. A schimba viața înseamnă a merge la temeliile vieții, adică a pune stânca care este Isus. ”Eu aș vrea să refac această construcție, acest palat, pentru că este foarte urât, foarte urât și aș vrea să-l înfrumusețez un pic și să-i fac sigure temeliile”. Dar dacă refac machiajul și fac o improvizație, lucrurile nu merg; casa cade. Când stă pe aparențe, viața creștină cade».
Numai Isus, așadar, este temelia sigură, aparențele nu ajută. Se vede acest lucru și la confesional, a exemplificat pontiful la omilie, pentru că numai cel care se recunoaște păcătos, slab, doritor de mântuire, dovedește că are o viață bazată pe stâncă, pentru că crede și se bazează pe Isus ca mântuire. A se converti, deci, la ceea ce nu se prăbușește și nu trece. Așa s-a întâmplat în viața Sfântului Francisc Borgia, în secolul al XVI-lea, când acest cavaler de curte, în fața trupului de acum fără viață al împărătesei Isabela, și-a dat seama de caducitatea și de vanitatea lucrurilor pământești. Atunci l-a ales pe Domnul.
Papa Francisc: «Noi nu putem să zidim viața noastră pe lucrurile trecătoare, pe aparențe, prefăcându-ne că totul este bine. Să mergem la stâncă, acolo este mântuirea noastră. Acolo vom fi fericiți cu toții. Da, cu toții».
La finalul omiliei, papa a îndemnat ca în timpul Adventului fiecare dintre noi să se gândească la fundamentul pe care îl dăm vieții noastre, dacă acesta este stânca trainică sau nisipul zadarnic, cerându-i Domnului harul discernământului.
