Sinodul despre Amazonia. Rezumatul documentului final: convertire și misiune

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
26 octombrie 2019 – Vatican News. Convertirea este firul unificator al documentului final al adunării sinodale dedicată Amazoniei, convocată de papa Francisc la Roma în perioada 6-27 octombrie 2019, pe tema ”Amazonia. Noi drumuri pentru Biserică și pentru o ecologie integrală”.

Convertirea la care se face referință în documentul final a dobândit, în lumina dezbaterilor sinodale, diverse trăsături: integrală, pastorală, culturală, ecologică și sinodală. Spaniola este limba originară a documentului, care cuprinde cinci capitole precedate de o amplă introducere și urmate de o scurtă concluzie.

Vă oferim aici un rezumat al amplului document final al adunării speciale a Sinodului episcopilor despre Amazonia..

În primul capitol, dedicat convertirii integrale, Părinții Sinodali îndeamnă la adoptarea unui stil de viață marcat de simplitate și sobrietate, după modelul Sfântului Francisc din Assisi, care să se angajeze la o relație armonioasă cu mediul înconjurător, ”casa comună”, ca dar al creației lui Dumnezeu. Prin asumarea acestei convertiri, Biserica va fi capabilă să fie o Biserică ”în ieșire” și să ajungă la inima popoarelor amazoniene. Amazonia, ”inima biologică” a lumii, care atinge nouă țări și are o populație de peste 33 de milioane de oameni, din care 2,5 sunt indigeni, are o voce și un mesaj de viață care se exprimă printr-o bogăție multietnică și multiculturală. Documentul nu trece, însă, cu vederea peste numeroasele dureri și violențe care astăzi deformează Amazonia, punându-i viața în pericol: privatizarea bunurilor naturale, modele prădătoare de producție, defrișările care ajung la 17% din teritoriu, poluarea industriei extractive, schimbările climatice, traficul de droguri, alcoolismul, traficul de carne vie, criminalizarea liderilor care apără teritoriul, grupurile armate ilegale. Un spațiu amplu este dedicat emigrării, care în Amazonia cunoaște trei niveluri: mobilitatea grupurilor indigene în teritoriu, evacuarea forțată a populațiilor indigene și migrația internațională. Pentru toate acestea, Biserica este chemată să pună în practică o pastorație transfrontalieră, acordând o atenție permanentă persoanelor care ajung victime ale traficului cu ființe umane și familiilor indigene care se mută în mediul urban.

Al doilea capitol este dedicat convertirii pastorale și aduce în prim plan natura misionară a Bisericii. Misiunea, se afirmă în document, nu este ceva facultativ pentru că Biserica este misiune, în vreme ce activitatea misionară este paradigma întregii lucrări a Bisericii. În Amazonia, ea va trebui să fie ”samaritană”, altfel spus, să meargă în întâmpinarea tuturor, după cum va trebui să fie ”magdalenă”, adică iubită și reconciliată pentru a-L vesti cu bucurie pe Cristos cel înviat; tot la fel, Biserica este chemată să fie ”mariană”, care să aducă la viața de credință noi fii, și totodată, ”înculturată” în mijlocul popoarelor pe care le slujește. Este important, în această privință, să se treacă de la o pastorală ”de vizită” la o pastorală ”de prezență permanentă” și, de aceea, Părinții sinodali îndeamnă congregațiile de viață consacrată să deschidă cel puțin un ”avanpost misionar” în una din țările regiunii. De asemenea, documentul exprimă urgența unei pastorații locale printr-o ”opțiune preferențială pentru populațiile indigene” și prin promvarea vocațiilor autohtone, din convingerea că Amazonia trebuie să fie evanghelizată și de amazonieni.

Convertirea culturală este în centrul celui de-al treilea capitol al documentului final. Înculturarea și interculturalitatea sunt instrumente importante pentru a se ajunge la o convertire culturală prin care creștinul să se simtă liber să meargă în întâmpinarea celuilalt și să învețe de la el. Popoarele amazoniene, cu ”parfumurile lor antice”, care contrastează disperarea ce se respiră pe continent, și cu valorile lor de reciprocitate, solidaritate și simțul comunității, oferă învățături de viață și o viziune integrată a realității capabilă să înțeleagă că tooată creația este conectată și să garanteze, de aceea, o gestiune sustenabilă. Biserica se angajează să fie aliată a populațiilor indigene – se afirmă în documentul sinodal – mai ales pentru a denunța atacurile comise împotriva vieții, proiectele de dezvoltare etnocide și ecocide, precum și criminalizarea mișcărilor sociale. ”Apărarea pământului nu are alt scop decât apărarea vieții”, afirmă Părinții sinodali, iar această viziune se bazează pe principiul evanghelic al apărării demnității umane. În efortul de întrupare a Evangheliei în culturile indigene, documentul menționează importanța care trebuie acordată teologiei indios și devoțiunii populare, ale căror forme de exprimare trebuie prețuite, însoțite, promovate și, uneori, ”purificate”, din convingerea că acestea constituie momente privilegiate de evanghelizare care trebuie să conducă la întâlnirea cu Cristos.

În capitolul al patrulea se vorbește de convertirea ecologică. În fața crizei fără precedent care afectează mediile sociale și mediul înconjurător, Părinții sinodali îndeamnă Biserica din Amazonia la promovarea unei ecologii integrale și la o convertire ecologică pornind de la principiul că ”totul se leagă”. Recunoscând ”rănile cauzate de ființa umană” asupra teritoriului, documentul exprimă speranța de a se căuta ”modele de dezvoltare justă și solidară”, ceea ce presupune asumarea unei atitudini care să armonizeze grija pastorală a naturii și justiția socială în favoarea celor mai săraci și dezavantajați ai pământului. Totodată, ecologia integrală nu trebuie înțeleasă ca o posibilitate în plus pe care Biserica poate să o aleagă pentru viitor, ci singura cale posibilă pentru a salva regiunea de extracțiile prădătoare, de vărsarea de sânge nevinovat și de criminalizarea celor care apără teritoriul. A apăra și a promova drepturile omului, pe lângă o datorie politică și o îndatorire socială, pentru Biserică este mai întâi de toate o exigență de credință, asumându-și întotdeauna angajamentul de a fi aliată a comunităților indigene. Părinții sinodali reiterează efortul Bisericii de a apăra viața umană ”de la concepere până la apusul ei”, pentru că o convertire ecologică și apărarea vieții înseamnă pentru Biserică atitudinea de ”a dezvăța, a învăța și a învăța din nou pentru a depăși astfel orice tendință de a asuma modele colonizatoare care au făcut pagube în trecut”. Documentul propune o definiție pentru ”păcatul ecologic”, înțeles drept ”acțiune sau omisiune împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui, a comunității și a mediului”, prin care se aduce atingere generațiilor viitoare și se încalcă virtutea dreptății. Printre celelalte îndemnuri care vizează ocrotirea regiunii, de evidențiat și propunerea înființării unui birou amazonian în cadrul Curiei Romane, sub coordonarea Departamentului pentru serviciul dezvoltării umane integrale.

În fine, capitolul al cincilea abordează noi drumuri de convertire sinodală, în care Părinții sinodali solicită depășirea clericalismului și impunerile arbitrare, întărirea unei culturi a dialogului și a discernământului spiritual și aprofundarea capacității de a răspunde la provocările pastorale. Prima dintre acestea se referă la interpretarea, în lumina Duhului Sfânt, a semnelor timpurilor și la găsirea drumului de urmat în slujirea planului lui Dumnezeu. În acest sens - se amintește în documentul final - formele de exercitare a sinodalității sunt diferite și trebuie să fie descentralizate, atente la procesele locale, fără a slăbi legătura cu Bisericile surori și cu Biserica universală. Un loc din ce în ce mai mare, urmând învățătura Conciliului Vatican II, trebuie acordat participării laicilor – bărbați și femei – la viața, deciziile și misiunea Bisericii. Evitând excesele de protagonism, poate prin îndatoriri atribuite prin rotație – se spune în document – ”episcopul poate încredința, cu un mandat pe timp determinat, în lipsă de preoți, exercitarea grijii pastorale a comunităților unei persoane care nu este învestită cu caracterul sacramental al preoției, care să fie parte a respectivei comunități”. Responsabilitate acesteia, se subliniază în document, rămâne în sarcina preotului. Documentul solicită, de asemenea, o mai mare participare a femeilor la formele de slujire laicală din Biserică și îndeamnă la revizuirea scrisorii apostolice ”Ministeria quaedam” a Sfântului Paul al VI-lea pentru a deschide accesul femeilor la ministeriul lectoratului și la cel al acolitatului. Totodată, documentul final amintește că, din numeroasele consultări efectuate în Amazonia, s-a solicitat ”diaconatul permanent pentru femei”, o temă care a revenit frecvent în actualele dezbateri sinodale. O importanță centrală pentru comunitatea creștină, afirmă mai departe Părinții sinodali, este participarea la Euharistie. Pornind de la suferința multor comunități, care vreme îndelungată și chiar ani de zile rămân fără Sfânta Liturghie din cauza lipsei de preoți, documentul final propune ”stabilirea unor criterii și dispoziții pentru hirotonirea în preoție a unor bărbați pregătiți și recunoscuți de comunitate, care să aibă un diaconat permanent fecund și să primească o formare adecvată pentru preoție, putând avea o familie stabilă și întemeiată în mod legitim, pentru a susține viața comunității creștine prin predicarea Cuvântului și celebrarea sacramentelor în zonele mai îndepărtate ale regiunii amazoniene”. În legătură cu această propunere, se menționează în documentul final, unii Părinți sinodali s-au exprimat în favoarea unei abordări de o manieră ”universală”. În fine, documentul propune înființarea unui ”rit amazonian” care să răspundă la cerința comunităților din regiune de a îmbrățișa în liturgia creștină viziunea lumii, tradițiile, simbolurile și riturile originare ale populației autohtone. Exprimând ”patrimoniul liturgic, teologic, disciplinar și spiritual al Amazoniei”, se amintește în documentul final, ”ritul amazonian” s-ar adăuga celorlalte 23 de rituri ale Bisericii catolice. Semnificativ, Părinții sinodali au cerut înființarea unei Universități Catolice a Amazoniei care să abordeze de o manieră interdisciplinară chestiunile urgente din punct de vedere social și religios cu care se confruntă regiunea.

După cum s-a spus, documentul final al adunării sinodale are valoare consultativă și, după ce a fost aprobat la ultima congregație generală, a fost înmânat papei Francisc în vederea elaborării exortației apostolice post-sinodale.