Amazonia are nevoie de prisosul harului, nu doar de noi structuri bisericești

Cetatea Vaticanului – A. Dancă

26 octombrie 2019 – Vatican News. Vă oferim aici editorialul lui Andrea Tornielli, directorul nostru editorial, cu privire la documentul final al adunării speciale a Sinodului episcopilor dedicată Amazoniei. Documentul a fost aprobat de Părinții Sinodali în seara de sâmbătă, 26 octombrie a.c., și a fost înmânat Sfântului Părinte.

«Avem viziunea noastră asupra cosmosului, modul nostru de a vedea lumea care ne înconjoară. Natura ne apropie mai mult de Dumnezeu. Ne apropie văzând chipul lui Dumnezeu în cultura noastră, în traiul nostru. Noi, ca indigeni, trăim în armonie cu toate ființele vii... Nu vă împietriți inimile, trebuie să îndulciți inima voastră. Acesta este îndemnul lui Isus. Ne invită să trăim uniți. Credem într-un singur Dumnezeu. Trebuie să fim uniți. Iată ceea ce dorim noi, ca indigeni. Avem riturile noastre, dar acest rit trebuie să se insereze în centrul care este Isus Cristos». Una din cele mai puternice și mai vii mărturii, dintre cele ascultate de participanții la Sinodul episcopilor despre Amazonia, a dat-o Delio Siticonatzi Camaiteri, din poporul Ashaninca. S-a văzut încă o dată ceea ce de mai multe ori papa Francisc a învățat prin magisteriul său: se iese pentru a vesti Evanghelia și a fi aproape de cei mai săraci, de cei dați deoparte și de cei lipsiți de apărare nu pentru ”a duce” ceva dar, mai întâi de toate, pentru a fi evanghelizați, anume pentru a întâlni chipul Dumnezeului lui Isus Cristos pe chipurile acestor frați ai noștri.

Documentul final al  Sinodului, rodul discernământului comun al episcopilor din regiunea Amazoniei și din alte părți ale lumii adunați de Succesorul lui Petru, prezintă firul roșu al unei întreite convertiri: ecologică, culturală și sinodală. O întreită convertire pentru a o realiza pe cea de-a patra, pastorală, cu scopul de a vesti cu un reînnoit elan misionar Evanghelia lui Isus Cristos în aceste ținuturi. Într-adevăr, la temelia acestor patru convertiri – se subliniază în document – se află ”unica convertire la Evanghelia vie, care este Isus Cristos”.

Dramele pe care le trăiește acest teritoriu imens și puțin locuit, străbătut de râuri și bogat în biodiversitate, definit în document ”inima biologică” a planetei, sunt o imagine a dramelor pe care le trăim în acest timp. Schimbările climatice, defrișările, prădarea rapace a resurselor, abandonul în care trăiesc popoarele autohtone, provocările reprezentate de creșterea periferiilor metropolelor, migrațiile interne și externe, violențele comise asupra celor mai slabi. Toate acestea îi provoacă pe creștini și îi recheamă la responsabilitate.

Din documentul final iese lămurit la iveală necesitatea unei schimbări a pasului, care nu va putea să fie niciodată rodul unor strategii de marketing misionar sau numai al unor noi structuri bisericești. Este nevoie de o întoarcere la izvor, la acel ”centru” mărturisit cu pasiune de Delio. Amazonia are nevoie mai presus de toate de belșugul harului, de bărbați și de femei care îl iubesc pe Isus și îl descoperă în chipurile, dramele și rănile popoarelor uitate și exploatate.

Tot ceea ce este sugerat în textul pe care episcopii l-au înmânat papei Francisc – de la înființarea unor rețele bisericești pentru comunitățile amazoniene până la instituirea unor organizații specifice pentru întrunirea episcopilor regiunii, de la propunerea unor noi forme laicale de slujire pentru femei, care reprezintă adevăratele coloane pentru nenumărate comunități, la îndemnul adresat congregațiilor religioase de a trimite misionari în acele ținuturi, necesitatea de a încultura mai bine în liturgie tradițiile și limbile popoarelor autohtone, până la propunerea de a relansa diaconatul permanent, studiind și posibilitatea de a se ajunge la sfințirea preoțească a unor diaconi permanenți care sunt căsătoriți – își găsește un context al său și o lumină a sa în acea convertire pe care papa a propus-o încă de la începutul pontificatului său prin exortația ”Evangelii gaudium”.

Sinodul care se încheie după ce s-a ascultat glasul popoarelor amazoniene nu a fost o întâlnire ”politică”: a fost, în schimb, un eveniment bisericesc, în ascultarea Duhului Sfânt, pentru a căuta noi drumuri de evanghelizare, din convingerea că totul se leagă și că pentru creștini interesul și preocuparea pentru salvgardarea săracilor și a celor dați deoparte, pentru îngrijirea și apărarea Creației pe care Dumnezeu a încredințat-o custodiei oamenilor, nu este un ”optional”, dar provine din inima credinței noastre.

În fine, de la această adunare a Sinodului vine și un apel la unitatea întregii Biserici, la a merge împreună, călăuziți de Duhul Sfânt. Este un apel care vine de la Delio, de la indigenii din Amazonia: ”Nu vă împietriți inima... Acesta este îndemnul lui Isus. El ne invită să trăim uniți... Trebuie să rămânem uniți... în centrul care este Isus Cristos».