Duhul Sfânt ne îndeamnă să aruncăm mrejele în larg: Papa, la rugăciunea "Angelus"

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

În cadrul cuvântului de învăţătură care a însoţit rugăciunea antifonului marian Angelus, Îngerul Domnului, de duminică, 27 octombrie 2019, papa Francisc ne-a vorbit despre semnificaţia Sinodului pentru Amazonia, cu desfăşurare între 6 şi 27 octombrie, pornind de la Sfânta Liturghie de încheiere a Adunării Speciale a Sinodului Episcopilor pentru Regiunea Amazonia. 

Papa Francisc: «Ce a fost Sinodul? A fost, cum spune cuvântul, "a merge împreună", consolaţi de curajul şi de mângâierile care vin de la Domnul. Am mers privindu-ne în ochi şi ascultându-ne, cu sinceritate, fără să ascundem dificultăţile, experimentând frumuseţea de a merge înainte uniţi, pentru a sluji. În aceasta ne stimulează apostolul Paul în cea de-a doua lectură a liturgiei duminicii [a XXX-a de peste an, în calendarul roman sau latin], într-un moment dramatic pentru el, în timp ce ştie că "este deja oferit ca jertfă – adică executat – şi timpul plecării sale a sosit (cf 2 Tim 4,6), el scrie, în acel moment: "Domnul însă mi-a fost alături şi m-a întărit, pentru ca predicarea să se împlinească prin mine şi s-o audă toate popoarele" (v.17) iată ultima dorinţă a apostolului Paul: nu vrea ceva pentru sine sau pentru vreunul dintre ai săi, ci pentru Evanghelie, pentru a fi vestită la toate popoarele. Aceasta vine înainte de toate şi contează mai mult decât orice. Fiecare dintre noi se va fi întrebat de multe ori ce bine ar putea să facă pentru propria viaţă; azi, să ne întrebăm: "Ce bine pot împlini pentru Evanghelie?"

În cadrul Sinodului ne-am pus această întrebare, dornici să deschidem noi drumuri pentru vestirea Evangheliei. Se vesteşte doar ceea ce se trăieşte. Şi pentru a-l trăi pe Isus, pentru a trăi Evanghelia trebuie să ieşim din noi înşine. Atunci ne-am simţi îndemnaţi să ne îndreptăm spre larg, să părăsim plajele confortabile ale porturilor noastre sigure pentru a pătrunde în ape adânci: nu în apele mâloase ale ideologiilor, ci în marea deschisă în care Duhul Sfânt ne îndeamnă  să aruncăm mrejele.

Pentru parcursul care va urma, să o invocăm pe Preacurata Fecioară Maria, venerată şi iubită ca Regină a Amazoniei. A devenit Regină nu cucerind, ci prin "aculturaţie": prin curajul smerit al mamei a devenit protectoarea celor mici ai săi, apărătoarea celor oprimaţi. Mergând întotdeauna la cultura popoarelor. Nu există o cultură standard, nu există o cultură pură care le purifică pe celelalte; există Evanghelia, pură, care se aculturează.»