Angelus. Papa Francisc: Maria ne arată că am fost creați pentru marile bucurii ale cerului
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
15 august 2019 – Vatican News. ”În viață este important să căutăm lucruri mari, altfel ne pierdem după atâtea mărunțișuri. Maria ne dovedește că, dacă vrem ca viața noastră să fie fericită, pe primul loc trebuie să-L punem pe Dumnezeu, pentru că numai El este mare”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Îngerul Domnului” recitată împreună cu romanii și pelerinii prezenți în Piața San Pietro joi, 15 august 2019, solemnitatea Înălțării cu trupul și sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria. La saluturile finale, papa a transmis expresia solidarității sale spirituale cu populațiile din sudul Asiei, greu încercate de ploile musonice, a menționat pelerinajul la sanctuarul Fecioarei Maria de la Czestochowa, în Polonia, a evidențiat prezența grupurilor de pelerini din diferite țări și a binecuvântat șase mii de rozarii care urmează să fie distribuite, ca semn al apropierii sale, în rândul comunităților catolice din Siria.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Francisc:
«În Evanghelia de astăzi solemnitatea Înălțării la cer a Preasfintei Maria, Sfânta Fecioară se roagă spunând: ”Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și duhul meu se bucură în Dumnezeu, mântuitorul meu” (Lc 1,46-47). Să ne uităm la verbele acestei rugăciuni: preamărește și se bucură. Două verbe: ”a preamări” și ”a se bucura”. Unul se bucură când i se întâmplă un lucru atât de frumos încât nu-i este îndeajuns să fie bucuros în interiorul său, în suflet, dar vrea să exprime fericirea cu tot trupul: atunci se bucură. Maria se bucură avându-l ca motiv pe Dumnezeu. Cine știe dacă și nouă ni s-a întâmplat să ne bucurăm pentru Domnul: ne bucurăm pentru un rezultat obținut, pentru o frumoasă știre primită, dar astăzi Maria ne învață să ne bucurăm în Dumnezeu. De ce? Pentru că El – Dumnezeu - face ”lucruri mari” (cf. v. 49).
Marile lucruri sunt rechemate de celălalt verb: a preamări. ”Sufletul meu îl preamărește”. A preamări. Într-adevăr, a preamări înseamnă a înălța o realitate pentru măreția ei, pentru frumusețea ei. Maria preamărește măreția Domnului, îl laudă spunând că El este cu adevărat mare. În viață este important să căutăm lucruri mari, altfel ne pierdem după atâtea mărunțișuri. Maria ne dovedește că, dacă vrem ca viața noastră să fie fericită, pe primul loc trebuie să-L punem pe Dumnezeu, pentru că numai El este mare. De câte ori, în schimb, trăim căutând lucruri de nimic: prejudecăți, ranchiună, rivalități, invidie, iluzii, bunuri materiale superflue. Câtă meschinărie în viață! Știm aceasta. Maria astăzi ne invită să ne ridicăm privirea spre ”marile lucruri” pe care Domnul le-a făcut în ea. Și în noi, în fiecare dintre noi, Domnul face atâtea lucruri mari. Trebuie să le recunoaștem și să ne bucurăm, să-l preamărim pe Dumnezeu pentru aceste lucruri mari.
Sunt ”marile lucruri” pe care le sărbătorim astăzi. Maria este ridicată la cer: mică și smerită, primește cea dintâi gloria cea mai mare. Ea, o făptură umană, una dintre noi, dobândește veșnicia cu sufletul și trupul. Și acolo ne așteaptă, ca o mamă care așteaptă ca fiii să se întoarcă acasă. Într-adevăr, poporul lui Dumnezeu o invocă drept ”poarta cerului”. Noi suntem pe cale, pelerini către casa de Sus. Astăzi ne uităm la Maria și vedem țelul. Vedem că o creatură a fost înălțată la gloria lui Isus Cristos înviat și că acea creatură nu putea să fie decât ea, Maica Răscumpărătorului. Vedem că în paradis, împreună cu Cristos, Noul Adam, este prezentă și ea, Maria, noua Evă, și aceasta ne dă tărie și speranță în pelerinajul nostru de pe acest pământ.
Sărbătoarea Înălțării la cer a Mariei este o rechemare pentru noi toți, în special pentru cei care sunt frământați de îndoială și tristețe și trăiesc cu privirea în jos, nu reușesc să-și înalțe privirea. Să privim în sus, cerul este deschis; nu inspiră teamă, nu mai este îndepărtat, pentru că pe pragul cerului este o mamă care ne așteaptă și este mama noastră. Ne iubește, ne surâde și ne ajută cu grijă. Ca orice mamă, ea vrea ce-i mai bun pentru fiii săi și ne spune: ”Voi sunteți prețioși în ochii lui Dumnezeu; nu sunteți făcuți pentru micile satisfacții ale lumii, ci pentru marile bucurii ale cerului”. Da, pentru că Dumnezeu este bucurie, nu plictiseală. Dumnezeu este bucurie. Să ne lăsăm luați de mână de Fecioara Maria. Ori de câte ori luăm în mână rozariul și ne rugăm facem un pas înainte spre marele țel al vieții.
Să ne lăsăm atrași de frumusețea adevărată, să nu ne lăsăm absorbiți de mărunțișurile vieții, ci să alegem măreția cerului. Fecioara Sfântă, Poarta cerului, să ne ajute să privim zi de zi cu încredere și bucurie acolo unde este adevărata noastră casă unde este ea și unde, ca mamă a noastră, ne așteptă».
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, Sfântul Părinte a transmis expresia apropierii sale față de populațiile din sudul Asiei, greu încercate de ploile musonice, a menționat pelerinajul la sanctuarul Fecioarei Maria de la Czestochowa, în Polonia, a salutat pelerinii din diferite țări prezenți în Piața San Pietro și a încheiat cu un apel la rugăciune:
Papa Francisc: «Iar acum vă cer să însoțiți cu rugăciunea gestul acesta: voi binecuvânta un mare număr de rozarii destinate fraților din Siria. La inițiativa asociației ”Ajutor Bisericii care Suferă” au fost realizate aproximativ șase mii de rozarii; le-au făcut călugărițele carmelite la Betleem. Astăzi, în această mare sărbătoare a Mariei, eu le binecuvântez și apoi vor fi distribuite în comunitățile catolice din Siria ca semn al apropierii mele, mai ales față de familiile care au pierdut pe cineva din cauza războiului. Rugăciunea făcută cu credință este puternică! Să continuăm să ne rugăm rozariul pentru pace în Orientul Mijlociu și în lumea întreagă!»
Rugăciunea ”Îngerul Domnului” s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc asupra romanilor și pelerinilor prezenți în Piața San Pietro, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
