Cerca

Vatican News
2019.07.05 Sinodo Chiesa greco cattolica ucraina La papa Francisc, Sinodul permanent al Bisericii greco-catolice din Ucraina.  (Vatican Media)

Papa Francisc, greco-catolicilor din Ucraina: viața spirituală, apropierea pastorală și calea sinodală

Papa Francisc a invitat la Roma, pentru o reuniune de două zile, Sinodul Permanent al Bisericii greco-catolice din Ucraina. La lucrările reuniunii (5-6 iulie 2019), participă și superiorii departamentelor Curiei Romane. Pontiful a pus în gardă cu privire la formele de particularism bisericești, naționaliste și politice care pot afecta identitatea catolică.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
05 iulie 2019 – Vatican News
. ”A fost dorința mea să vă invit aici, la Roma, pentru o împărtășire fraternă, cu participarea superiorilor departamentelor competente ale Curiei Romane. Vă mulțumesc pentru că ați răspuns la invitație: e frumos să vă revăd”. Sunt cuvintele cu care papa Francisc a salutat venirea la Roma a membrilor Sinodului permanent al Bisericii greco-catolice din Ucraina pentru o reuniune de lucru de două zile (5-6 iulie 2019). Întâlnirea cu Sfântul Părinte a început la 10.30 în Sala Bologna din Palatul Apostolic.

Reuniunea din aceste zile a fost anunțată de Sala de Presă a Sf. Scaun pe 4 mai 2019 și constituie ”un semn de apropiere” din partea papei Francisc ”față de Biserica greco-catolică ucraineană, care își desfășoară slujirea pastorală atât în patrie cât și în diferite locuri în lume”.

”Ucraina”, a remarcat pontiful, ”trece de multă vreme printr-o situație grea și delicată, fiind rănită de peste cinci ani de un conflict pe care mulți îl numesc hibrid, realizat prin acțiuni de război în care responsabilii se mimetizează, un conflict în care cei mai slabi și cei mai mici plătesc prețul cel mai mare, un conflict agravat de falsificări propagandistice și de manipulări de diferite genuri, chiar și de tentativa de a implica aspectul religios”.

În continuarea discursului său, papa a amintit că a învățat rugăciunile Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii în ritul bizantin slav încă de la vârsta de 12 ani, în 1949, cu ajutorul preotului, pe atunci, Stepan Chmil (care apoi va deveni episcop), la slujba căruia slujea ca ministrant de trei ori pe săptămână. ”Vă mulțumesc”, a subliniat papa, ”pentru fidelitatea voastră față de Domnul și față de Succesorul lui Petru, care deseori a costat scump în decursul istoriei, și îl rog pe Domnul să însoțească acțiunile tuturor responsabililor politici să caute nu așa numitul bine de parte, care în cele din urmă este întotdeauna un interes în detrimentul altuia, ci binele comun, pacea”.

Vorbind pe larg despre misiunea pastorală a Bisericii greco-catolice ucrainene, Sfântul Părinte a evidențiat programul pastoral ”Parohia vie, loc de întâlnire cu Cristos cel viu”, adoptat de Sinodul episcopilor acestei Biserici. Papa a scos în relief trei cuvinte cheie care trebuie să susțină aplicarea acestui program pastoral: rugăciunea sau viața spirituală, apropierea și sinodalitatea, aceasta din urmă devenind posibilă prin trei atitudini de importanță fundamentală: ascultarea celuilalt, coresponsabilitatea și implicarea credincioșilor laici. ”Identitatea catolică, tocmai pentru că este universală, a avertizat pontiful, ”este pusă în pericol și poate fi diminuată de atașamentul față de diverse forme de particularism: bisericești, naționaliste și politice”.

”Dragi Frați”, a încheiat papa Francisc amplul său discurs, ”aceste două zile de reuniune, pe care le-am vrut cu tărie, să fie momente forte de împărtășire, de ascultare reciprocă, de dialog liber, întotdeauna însuflețite de căutarea binelui, în spiritul Evangheliei. Să ne ajute să mergem mai bine împreună. Este vorba, într-un anumit sens, de un fel de Sinod dedicat temelor care se află mai mult ca altele la inima Bisericii greco-catolice ucrainene în această perioadă, agravată de conflictul militar care este și acum în desfășurare și caracterizată de o serie de demersuri politice și bisericești mult mai ample decât cele care privesc Biserica noastră catolică. Dar vă recomand acest spirit, acest discernământ asupra căruia să ne verificăm noi înșine: rugăciunea și viața spirituală pe primul loc; apoi, apropierea, mai ales față de cei care suferă; în fine, sinodalitatea, drumul parcurs împreună, drumul deschis, pas cu pas, cu blândețe și docilitate. Vă mulțumesc, vă însoțesc pe această cale și vă cer, vă rog, să vă amintiți de mine în rugăciune”.
 

05 iulie 2019, 14:46