Caritas Internationalis. Papa: Calea indicată de Cuvântul lui Dumnezeu: umilinţă, comuniune, renunţare

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

24 mai 2019 – Vatican News. La Sfânta Liturghie, în faţa Sfântului Părinte se aflau chipurile celor care, zilnic, ascultă în lume plângerile persoanelor nevoiaşe şi şterg lacrimile acelora care suferă nedreptăţi, făcând efortul de a da răspunsuri concrete în numele Bisericii; o Biserică chemată să trăiască din focul Duhului Sfânt, după cum a evidenţiat pontiful la celebrarea euharistică ce a marcat deschiderea Adunării generale a federaţiei Caritas Internationalis. În omilie, pontiful a subliniat necesitatea evitării tentaţiei urmării unui model al eficienţei excesive, în care totul este sub control, în care nu există trepidaţii iar agenda este mereu în ordine. De asemenea, a atras atenţia asupra "tentaţiei cazuisticii", îndemnând la considerarea Evangheliei drept programul de viaţă care ne oferă toate indicaţiile necesare.

Pontiful a atins şi tema smereniei şi a ascultării, dându-i ca exemplu pe primii creştini care "au ajuns la curajul renunţării pornind de la smerenia ascultării". «Smerenia se naşte când, în loc să se vorbească, se ascultă; când se încetează să se mai stea în centru», a mai spus Sfântul Părinte, subliniind că "de la smerenia ascultării la curajul renunţării, totul trece prin carisma de a fi împreună", amintind că fundamentul unei comunităţi este Cuvântul lui Dumnezeu şi rămânerea în iubirea sa.    

Papa Francisc: «"Rămâneţi în iubirea mea" (In 15,9): este ceea ce cere Isus în Evanghelie. Dar cum se face acest lucru? Trebuie să stăm aproape de El, Pâine frântă. Ne ajută să stăm în faţa tabernacolului şi în faţa atâtor tabernacole vii reprezentate de cei săraci. Euharistia şi săracii, tabernacolul fix şi tabernacolele mobile: acolo se rămâne în iubire şi se absoarbe mentalitatea Pâinii frânte. Acolo se înţelege acel "precum" despre care vorbeşte Isus: «Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi (ibid) Şi cum l-a iubit Tatăl pe Isus? Dându-i totul, fără să reţină nimic pentru sine. Spunem în Crez: «Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină»; i-a dat totul. Când în schimb ne reţinem de la a da, când pe primul loc se află apărarea propriilor interese, nu imităm acel "precum" al lui Dumnezeu, nu suntem o Biserică liberă şi eliberatoare. Isus cere să rămânem în El, nu în ideile noastre, să ieşim din pretenţia de a controla şi de a gestiona; ne cere să avem încredere în celălalt şi să ne dăruim celuilalt. Îi cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de dorinţa excesivă de eficienţă, de dorinţa de cele lumeşti, de subtila tentaţie de a ne celebra pe noi înşine şi  propria bravură, de obsesia organizării. Cerem harul de a accepta calea indicată de Cuvântul lui Dumnezeu: umilinţă, comuniune, renunţare.»