Căutare

2019.05.05 Viaggio Apostolico in Bulgaria e Macedonia del Nord - visita al Patriarca S.S. Neofit 2019.05.05 Viaggio Apostolico in Bulgaria e Macedonia del Nord - visita al Patriarca S.S. Neofit 

Papa Francisc în Bulgaria. Întâlnirea cu patriarhul Neofit și Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare (text)

În prima zi a călătoriei sale apostolice în Bulgaria, duminică, 5 mai 2019, papa Francisc a avut o ”întâlnire fraternă” la Sofia cu patriarhul Neofit al Bisericii Ortodoxe Bulgare și cu membrii Sfântului Sinod. Succesiv, a făcut o vizită de rugăciune la Tronul Sfinților Ciril și Metodiu din catedrala ortodoxă ”Sf. Alexander Nevski”.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
5 mai 2019 – Vatican News
. Ecumenismul sângelui, ecumenismul săracului și ecumenismul misiunii, învățând împreună de la Sfinții Ciril și Metodiu. După vizita de curtoazie la președintele Bulgariei, papa Francisc a mers azi la Palatul Sinodului din Sofia pentru o vizită fraternă la patriarhul Neofit al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Pontiful a fost întâmpinat la intrarea principală de arhiepiscopul Antonij, mitropolitul Europei Apusene și Centrale, care l-a condus la Sala de la primul etaj unde papa era așteptat de patriarhul Neofit. Întâlnirea s-a desfășurat în prezența numai a membrilor Sfântului Sinod și a membrilor ecleziastici din suita oficială a papei. La întâlnirea papei cu Sfântul Sinod a luat parte și Simeon al II-lea, fostul rege al Bulgariei. După cuvântul de salut al patriarhului, papa a adresat un discurs fratern în care a vorbit despre ”ecumenismul sângelui”, altfel spus, de mărturia comună a celor care și-au dat viața pentru Cristos în timpul persecuției din secolul trecut, de ”ecumenismul săracului” sau slujirea celor nevoiași din timpurile noastre și de ”ecumenismul misiunii” sau vestirea Evangheliei tinerelor generații. Pontiful a reînnoit speranța de a ”regăsi bucuria iertării și de a pregusta ziua în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom putea celebra la același altar misterul pascal”.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, discursul papei Francisc de la întâlnirea cu patriarhul Neofit și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare:

«Christos vozkrese! În bucuria Domnului înviat vă adresez salutul pascal în această duminică, pe care Răsăritul creștin o numește ”Duminica Sfântului Toma”. Îl vedem pe Apostolul care pune mâna în coasta Domnului și, odată ce atinge rănile sale, mărturisește: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!” (In 20,28). Rănile care de-a lungul istoriei s-au deschis între noi, creștinii, sunt sfâșieri dureroase făcute în Trupul lui Cristos, care este Biserica. Atingem cu mâna și astăzi consecințele acestora. Dar poate, dacă punem împreună mâna în aceste răni și mărturisim că Isus a înviat, și îl proclamăm drept Domnul nostru și Dumnezeul nostru, dacă recunoscând lipsurile noastre ne cufundăm în rănile sale de iubire, putem regăsi bucuria iertării și putem pregusta ziua în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom putea celebra la același altar misterul pascal.

Pe acest drum suntem susținuți de numeroși frați și surori cărora, mai presus de toate, vreau să le aduc omagiu: ei sunt mărturisitorii Paștelui. Câți creștini în această țară au îndurat suferințe pentru numele lui Isus, în particular în timpul persecuției din secolul trecut! Ecumenismul sângelui! Ei au răspândit o mireasmă plăcută în ”Țara trandafirilor”. Au trecut prin spinii încercărilor pentru a răspândi adierea Evangheliei. Au înflorit într-un pământ roditor și bine lucrat, într-un popor bogat în credință și omenie genuină, care le-a dat rădăcini robuste și adânci: mă gândesc în particular la monahism, care din generație în generație a hrănit credința oamenilor. Cred că acești mărturisitori ai Paștelui, frați și surori de diverse confesiuni uniți în Ceruri de caritatea divină, acum se uită la noi ca la semințe depuse în pământ pentru a aduce roade. Și în timp ce numeroși alți frați și surori în lume continuă să sufere din cauza credinței, ei cer de la noi să nu rămânem închiși, ci să ne deschidem, pentru că numai în acest fel semințele aduc rod.

Sanctitate, această întâlnire, pe care am dorit-o mult, urmează celei dintre Sfântul Ioan Paul al II-lea și patriarhul Maxim din timpul primei vizite a unui Episcop al Romei în Bulgaria, și merge pe urmele Sfântului Ioan al XXIII-lea, care în anii petrecuți aici s-a afecționat mult de acest popor ”simplu și bun” (Giornale dell’anima, Bologna 1987, p.325), apreciindu-i cinstea, laboriozitatea și demnitatea în încercări. Mă aflu și eu aici, oaspete primit cu afecțiune, și simt în inimă nostalgia fratelui, acea sănătoasă nostalgie pentru unitatea dintre fiii aceluiași Tată, pe care papa Ioan a avut cu siguranță posibilitatea de a o cultiva în acest oraș. Chiar în timpul Conciliului Vatican II, de el convocat, Biserica ortodoxă bulgară a trimis observatorii săi. De atunci, contactele s-au înmulțit. Mă gândesc la vizitele delegațiilor bulgare, care de cincizeci de ani merg la Vatican și pe care, an de an, am bucuria să le primesc; precum și la prezența în Roma a unei comunități ortodoxe bulgare, care se roagă într-o biserică a diecezei mele. Mă bucură ospitalitatea rafinată acordată aici trimișilor mei, a căror prezență s-a intensificat în ultimii ani, și colaborarea cu comunitatea catolică locală, mai ales în domeniul cultural. Sunt încrezător că, prin ajutorul lui Dumnezeu și în timpii pe care Providența îi va stabili, atare contacte vor putea să aibă o incidență pozitivă asupra numeroaselor aspecte ale dialogului nostru. Între timp, suntem chemați să mergem și să facem împreună pentru a da mărturie despre Domnul, în particular slujindu-i pe frații mai săraci și uitați, în care El este prezent. Ecumenismul săracului.

Ne dau orientare pe acest drum mai ales Sfinții Ciril și Metodiu, care ne-au legat unii de alții încă din primul mileniu și a căror memorie vie în Bisericile noastre rămâne ca sursă de inspirație, pentru că, în ciuda adversităților, ei au pus pe primul loc vestirea Domnului, chemarea la misiune. După cum spunea Sfântul Ciril: ”Cu bucurie plec la drum pentru credința creștină; oricât aș fi de obosit și încercat trupește, eu voi pleca la drum cu bucurie” (Vita Constantini VI,7; XIV,9). Și, în timp ce se presimțeau semnele premonitoare ale dureroaselor dezbinări care aveau să vină în secolele următoare, ei au ales perspectiva comuniunii. Misiune și comuniune: două cuvinte mereu declinate în viața celor doi Sfinți și care pot lumina drumul nostru pentru a crește în fraternitate. Ecumenismul misiunii.

Ciril și Metodiu, bizantin prin cultură, au avut îndrăzneala de a traduce Biblia într-o limbă accesibilă popoarelor slave, astfel încât Cuvântul dumnezeiesc să meargă înaintea cuvintelor omenești. Apostolatul lor curajos rămâne pentru toți un model de evanghelizare. Un domeniu care ne interpelează în vestire este cel al tinerelor generații. Cât este de important, în spirit de respect față de respectivele tradiții și specificități, să ne ajutăm și să găsim modalități pentru a transmite credința după limbajul și formele care permit tinerilor să simtă bucuria unui Dumnezeu care-i iubește și îi cheamă. Altfel ei vor fi tentați să acorde încredere numeroaselor sirene înșelătoare din societatea de consum.

Comuniune și misiune, apropiere și vestire: Sfinții Ciril și Metodiu au multe de spus chiar și în ceea ce privește viitorul societății europene. Într-adevăr, ”ei au fost, într-un anumit sens, promotorii unei Europe unite și ai unei păci profunde între toți locuitorii continentului, arătând temeliile unei noi arte de a trăi împreună, în spirit de respect față de diferențe, care nu sunt la modul absolut un obstacol pentru unitate” (Sf. Ioan Paul al II-lea, Salutul adresat Delegației oficiale a Bulgariei, 24 mai 1999; Insegnamenti XXII,1 [1999], 1080). Suntem chemați și noi, moștenitori ai credinței Sfinților, să fim făcători de comuniune, instrumente de pace în numele lui Isus. În Bulgaria, ”răscruce spirituală, țară de întâlnire și de înțelegere reciprocă” (idem, Discurs la Ceremonia de bun venit, Sofia, 23 mai 2002; Insegnamenti XXV,1 [2002], 864), au găsit primire diferite confesiuni, de la cea armeană la cea evanghelică, și diverse expresii religioase, de la cea ebraică la cea musulmană. Găsește primire și respect Biserica Catolică, atât în tradiția latină cât și în cea bizantină-slavă. Sunt recunoscător Sanctității Voastre și Sfântului Sinod pentru bunăvoință. Chiar și în raporturile noastre, Sfinții Ciril și Metodiu ne amintesc că ”o anumită diversitate de uzanțe și obiceiuri nu se opune în niciun fel unității Bisericii” și că între Răsărit și Apus ”diferite formule teologice nu rareori sunt mai degrabă complementare decât opuse” (Conc. Ecum. Vatican II, decretul Unitatis redintegratio, 16-17). ”Câte lucruri putem învăța unii de la alții!” (exort. ap. Evangelii gaudium, 246).

Sanctitate, în curând voi avea posibilitatea să intru în catedrala patriarhală Sf. Alexander Nevski ca să zăbovesc în rugăciune în amintirea Sfinților Ciril și Metodiu. Sfântul Alexander Nevski, din tradiția rusă, și Sfinții Frați, provenind din tradiția greacă și apostoli ai popoarelor slave, arată cât de mult Bulgaria este o țară-punte. Sanctitate, dragi Frați, vă asigur de rugăciunea mea pentru voi, pentru credincioșii acestui iubit popor, pentru înalta vocație a acestei țări, pentru drumul vostru într-un ecumenism al sângelui, al săracului și al misiunii. La rândul meu, vă cer un loc în rugăciunile voastre, în certitudinea că rugăciunea este poarta care deschide orice cale de bine. Doresc să reînnoiesc mulțumirea pentru primirea acordată și să vă asigur că voi purta în inimă amintirea acestei întâlniri fraterne. Christos vozkrese!».

La rândul său, patriarhul Neofit a amintit în discursul de primire atenția arătată din partea Bisericii catolice față de Bulgaria și de Biserica Ortodoxă Bulgară, o atenție care se concretizează într-o ”atitudine specială” și într-o ”expresie de respect”.

Patriarhul a subliniat mai departe necesitatea unității în apărarea rădăcinilor creștine ale Europei și în denunțarea pericolului de persecuție a creștinilor. ”Noi”, a spus patriarhul Neofit, ”ne rugăm întotdeauna pentru unitatea lumii în Cristos pentru că dacă vor fi uniți creștini vor fi mai puternici”. Trecând în revistă istoria Bisericii, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Bulgare a recunoscut că de-a lungul secolelor au existat ”controverse triste și chiar schisme” între creștini, dar devenind conștienți de cele întâmplate, creștinii ”vor putea găsi răspunsuri la întrebările care ne preocupă și în timpurile noastre”.

La tradiționalul schimb de daruri, papa Francisc a dăruit patriarhului Neofit așa numitul ”Codex Pauli”, editat cu ocazia bimilenarului nașterii Sfântului apostol Paul. Volumul unic de 424 de pagini, cu miniaturi și ilustrații prețioase, provine din patrimoniul de manuscrise al Abației benedictine ”Sfântul Paul din Afara Zidurilor”, paginile scrierilor pauline fiind extrase din ”Biblia Carolingia”, păstrată de peste o mie de ani de călugării benedictini. Coperta Codului Paulin este împodobită cu opt plăcuțe din bronz, cu desene care se inspiră din Poarta Bizantină a bazilicii papale Sfântul Paul din Afara Zidurilor, reprezentând scene din viața lui Cristos și a primei comunități creștine.

După întâlnirea cu patriarhul Neofit și Sinodul Bisericii Ortodoxe Bulgare, papa Francisc, însoțit de mitropolitul Antonij al Europei Apusene și Centrale, a mers în catedrala ”Sf. Alexander Nevski” pentru o rugăciune, în tăcere, în fața Tronului Sfinților Ciril și Metodiu.

La încheierea rugăciunii, pontiful a ieșit pe esplanada catedralei pentru a recita împreună cu credincioșii antifonul marian pascal ”Regina Coeli” – Bucură-te, Regina Cerului”.

Agenda primei zile a călătoriei apostolice în Bulgaria se încheie cu Sf. Liturghie prezidată de papa Francisc în Piața ”Knyaz Alexander I” din Sofia, la ora locală 16.45. 

05 mai 2019, 13:26