Trăiţi în slujba reconcilierii dintre Dumnezeu şi oameni: Papa clerului diecezei de Roma

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

8 martie 2019 – Vatican News. Dialogul pontifului cu membrii clerului diecezei de Roma – pe care i-a întâlnit, ca de fiecare dată în Timpul Postului Mare pentru celebrarea liturgiei penitenţiale – a avut loc cu porţile închise. După meditaţia cardinalului vicar Angelo De Donatis, papa Francisc a spovedit câţiva preoţi şi a încheiat celebrarea oferind în dar un ghid al lecturilor potrivite acestui timp liturgic.

A nu cădea în automulţumire

În discursul său, pronunţat în mare parte liber, pontiful a reflectat asupra înţelesului Postului Mare, asupra forţei iertării care restabileşte comuniunea la toate nivelurile şi asupra harului milostivirii lui Dumnezeu, în care Biserica trăieşte şi din care se alimentează, însă a atras atenţia:

Papa Francisc: «Nu trebuie vreodată să încetăm să ne atragem reciproc atenţia asupra pericolului tentaţiei autosuficienţei şi a automulţumirii, ca şi cum am fi Poporul lui Dumnezeu din proprie iniţiativă sau pentru meritele noastre; acest mod de a ne reflecta pe noi înşine este foarte urât şi ne face întotdeauna rău autosuficienţa în ceea ce se face sau păcatul oglindirii de sine, al automulţumirii: 'Cât sunt de frumos!' 'Cât sunt de nemaipomenit!'»     

Să învăţăm să-l punem pe Dumnezeu în centrul a toate, să recunoaştem că nu suntem poporul său din proprie iniţiativă sau pentru propriile merite, ci din harul Domnului, pentru că El ne-a spus: "fără mine nu puteţi face nimic" – a îndemnat papa Francisc, spunându-le preoţilor să se abandoneze voinţei Domnului şi să se teamă întotdeauna de sentimentele de omnipotenţă, de şiretenie, de duplicitate.

Păcatul desfigurează

Sfântul Părinte i-a îndemnat pe episcopii şi preoţii din dieceza de Roma ca, în timpul Postului Mare, să predice iubirea lui Dumnezeu faţă de poporul său, plină de pasiune şi exclusivă, atrăgând totodată atenţia faţă de efectele distrugătoare ale păcatului.

Papa Francisc: «Păcatul ne desfigurează, şi experimentăm cu durere experienţa umilitoare a căderii unuia dintre fraţii preoţi sau episcopi în hăul fără fund al viciului, experienţa păcatului corupţiei, sau – şi mai rău – a crimei distrugerii vieţii altor persoane.»

Pocăinţa este începutul sfinţeniei   

Dumnezeu suflă Duhul său pentru a reda frumuseţe Miresei sale, Biserica, însă pocăinţa este fundamentală – a amintit pontiful, subliniind că pocăinţa este începutul sfinţeniei, cerându-le preoţilor să nu le fie teamă să-şi pună viaţa în slujba reconcilierii dintre Dumnezeu şi oameni, în ciuda faptului că existenţa unui preot poate fi marcată de neînţelegeri, suferinţe şi, uneori, de persecuţii şi păcate.