Angelus. Papa Francisc: rugăciunea transformă omul din interior și îl face luminos

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
17 martie 2019 – Vatican News. ”Rugăciunea în Cristos și în Duhul Sfânt transformă persoana din interior, iar aceasta poate să-i lumineze pe ceilalți și lumea înconjurătoare; rugăciunea ne face luminoși prin lumina Duhului Sfânt”: a spus papa Francisc la recitarea antifonului marian ”Îngerul Domnului”, duminică, 17 martie a.c., împreună cu romanii și pelerinii prezenți în Piața Sfântul Petru.

În alocuțiunea sa, Sfântul Părinte a prezentat un comentariu la evanghelia duminicii, a doua din Postul Mare după ritul roman sau latin, în care se prezintă misterul luminos al Schimbării la Față. După rugăciunea ”Angelus”, pontiful a făcut un apel la pace în urma atentatelor de la două moschei în Noua Zeelandă și a îndemnat la unificarea eforturilor pentru a contrasta ura și violența.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru alocuțiunea papei Francisc de la rugăciunea ”Angelus” de duminică, 17 martie 2019, a doua duminică a Postului Mare (anul C):

«În această a doua duminică de Post, liturgia ne face să contemplăm evenimentul Schimbării la Față în care Isus acordă discipolilor Petru, Iacob și Ioan harul de a pregusta slava Învierii: o deschizătură de cer pe pământ. Evanghelistul Luca (cf. 9,28-36) îl arată nouă pe Isus schimbat la față pe munte, locul luminii, simbolul fascinant al experienței deosebite rezervată celor trei discipoli. Ei urcă împreună cu Învățătorul pe munte, îl văd cufundându-se în rugăciune și, la un moment dat, ”înfățișarea feței lui s-a schimbat” (v. 29). Obișnuiți să-l vadă zi de zi în simpla înfățișare a omenirii sale, în fața acelei străluciri noi, care cuprinde și întreaga sa persoană, ei rămân uimiți. Alături de Isus, apar Moise și Ilie, care vorbeau cu El despre ”plecarea” lui, adică despre Paștele de moarte și înviere. Este o anticipare a Paștelui. Atunci, Petru exclamă: ”Învățătorule, e bine că suntem aici!” (v. 33). Ar vrea ca clipa aceea de har să nu se mai termine!

Schimbarea la Față se realizează într-un moment foarte precis din misiunea lui Cristos, adică după ce El le-a mărturisit discipolilor că trebuie ”să sufere mult, [...] să fie ucis și a treia zi să învie” (v. 21). Isus știe că ei nu acceptă această realitate – realitatea crucii, realitatea morții lui Isus - și atunci vrea să-i pregătească să suporte scandalul patimii și morții sale pe cruce ca să știe că aceasta este calea prin care Tatăl ceresc îl va face să ajungă în glorie pe Fiul său cel ales, înviindu-L din morți. Aceasta va fi și calea discipolilor: nimeni nu ajunge la viața veșnică decât urmându-L pe Isus, ducându-și crucea în viața pământească. Fiecare dintre noi are crucea sa. Domnul ne face să vedem sfârșitul acestui parcurs, care este Învierea, frumusețea, ducând propria cruce.

Așadar, Schimbarea la Față a lui Cristos ne arată perspectiva creștină a suferinței. Nu este sado-masochism suferința, este o trecere necesară, dar de moment. Punctul de sosire pentru care suntem destinați este luminos ca chipul lui Cristos schimbat la față: în El este mântuirea, fericirea, lumina, iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Arătându-și astfel gloria sa, Isus ne asigură că crucea, încercările, greutățile cu care ne confruntăm au soluția și depășirea lor în Paștele său.

De aceea, în acest Post Mare, să urcăm și noi pe munte împreună cu Isus! Dar în ce fel? Prin rugăciune. Să urcăm pe munte prin rugăciune: rugăciunea tăcută, rugăciunea inimii, rugăciunea prin care să-l căutăm mereu pe Domnul. Să zăbovim câteva clipe în reculegere, în fiecare zi câte puțin, să fixăm privirea lăuntrică asupra chipului său și să lăsăm ca lumina sa să ne pătrundă și să se iradieze în viața noastră. Într-adevăr, evanghelistul Luca insistă asupra faptului că Isus s-a schimbat la față ”în timp ce se ruga” (v. 29). Se cufundase într-un colocviu intim cu Tatăl, în care răsunau și Legea și Profeții – Moise și Ilie – și în timp ce îmbrățișa cu toată ființa sa voința de mântuire a Tatălui, inclusiv crucea, gloria lui Dumnezeu l-a învăluit lăsându-se văzută și în afară. Așa este, frați și surori: rugăciunea în Cristos și în Duhul Sfânt transformă persoana din interior și poate să-i lumineze pe ceilalți și lumea înconjurătoare. De câte ori am întâlnit persoane care luminează, care emană lumină din ochi, care au acea privire luminoasă! Se roagă, iar rugăciunea face acest lucru: ne face luminoși prin lumina Duhului Sfânt.

Să continuăm cu bucurie itinerarul nostru de post! Să facem spațiu rugăciunii și Cuvântului lui Dumnezeu, pe care liturgia ni le propune din belșug în aceste zile. Fecioara Maria să ne învețe să rămânem cu Isus chiar și când nu-L înțelegem. Pentru că numai dacă rămânem împreună cu El vom vedea gloria sa”.

După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, Sfântul Părinte a făcut un apel la pace în Noua Zeelandă și a îndemnat la rugăciune pentru victimele atentatelor comise în două moschei din orașul Christchurch:
Papa Francisc: ”Dragi frați și surori, în aceste zile, la suferința provocată de războaie și de conflictele care nu încetează să afecteze întreaga omenire, s-a adăugat durerea pentru victimele oribilului atentat comis împotriva a două moschei din Christchurch, în Noua Zeelandă. Mă rog pentru cei morți, cei răniți și pentru rudele lor. Sunt aproape de frații noștri musulmani și de întreaga lor comunitate. Reînnoiesc îndemnul de a ne uni prin rugăciune și gesturi de pace pentru a contrasta ura și violența. Să ne rugăm împreună, în tăcere, pentru frații noștri musulmani care au fost uciși”.

Pontiful a salutat, de asemenea, grupurile de romani și pelerini, în special pe cei din Polonia, Spania, Brazilia, Angola și, desigur, pe cei din Italia, printre care se aflau mai multe grupuri de elevi și de ministranți.

Primiți la final Binecuvântarea Apostolică invocată de papa Francisc la încheierea rugăciunii ”Îngerul Domnului”, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.