Concreteţea este criteriul creştinismului: papa Francisc, la "Sf. Marta"
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
7 ianuarie 2019 – Vatican News. Explicând că poruncile lui Dumnezeu sunt caracterizate de concreteţe, aceasta şi nu "cuvintele frumoase" fiind criteriul creştinismului, pontiful ne îndeamnă să fim atenţi şi să urmăm acest criteriu, deoarece "viaţa creştinului este reală doar prin credinţa în Isus Cristos şi prin caritate, aceasta fiind totodată luptă, deoarece apar întotdeauna idei sau profeţi falşi care propun un Cristos 'soft' (lejer), fără trup şi fără iubire faţă de aproapele, cumva relativ".
Inspirându-se din prima lectură a liturgiei zilei, luată din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan, capitolul 3, pontiful a subliniat că accesul la Dumnezeu este deschis iar cheia este cea sugerată de apostol, care spune: «Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă».
Papa Francisc: «A crede că Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, făcându-se asemenea nouă. Aceasta este credinţa în Isus Cristos: un Isus Cristos, un Dumnezeu concret, care a fost conceput în trupul Mariei, care s-a născut la Betleem, care a crescut asemenea unui copil, care a fugit în Egipt, care s-a întors la Nazaret, care a învăţat să citească cu tatăl, a lucrat, a mers mai departe şi apoi a predicat… o viaţă concretă, un om concret, un om care este Dumnezeu, însă om. Nu un Dumnezeu deghizat în om. Nu, om; Dumnezeu care s-a făcut om. Trupul lui Cristos. Aceasta este concreteţea primei porunci. Şi a doua poruncă este tot concretă. A iubi, a ne iubi unii pe alţi cu o iubire concretă, nu cu o iubire imaginară, de tipul: "Ah, te iubesc, cât te iubesc şi apoi te distrug prin vorbirea de rău, prin bârfe". Aceasta nu este iubire; iubirea este concretă, poruncile lui Dumnezeu sunt concrete, iar criteriul creştinismului este concreteţea, nu ideile şi cuvintele… Concreteţea. Aceasta este provocarea.»
Totodată, pontiful a atras atenţia supra falşilor profeţi şi asupra necesităţii de a discerne adevărul de ceea ce este fals, referindu-se la importanţa autorităţilor spirituale, la persoanele care au capacitatea de a călăuzi spiritual, de a vedea ce se întâmplă în sufletul nostru, astfel încât să nu greşim. De aceea, apelul vizează "blândeţea ascultării", pontiful subliniind că "poporul lui Dumnezeu merge întotdeauna înainte" în mod concret, prin caritate, prin credinţă, prin iubirea concretă a fraţilor şi surorilor, chiar dacă unii nu sunt uşor de iubit.
