Căutare

Vatican News
2019.01.27 Santa Messa GMG Panama Papa Francisc la Sf. Liturghie de încheiere a ZMT din Panama. 

Papa, tinerilor de la ZMT Panama: ”Trăiți astăzi ceea ce vreți să fiți mâine în societate și în Biserică!”

Cu un vibrant apel adresat tinerilor de a nu amâna în viitor ceea ce trebuie să trăiască astăzi în societate și în Biserică, papa Francisc a încheiat duminică, 27 ianuarie 2019, la Ciudad de Panama, cea de-a 34-a Zi mondială a tineretului. În cursul serii, papa se întoarce cu avionul la Roma.

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
27 ianuarie 2019 – Vatican News. La omilia Sfintei Liturghii de încheiere a Zilei mondiale a tineretului, celebrată duminică, 27 ianuarie a.c., la Ciudad de Panama, papa Francisc a îndemnat tinerii să nu cadă în ispita de a crede că sunt prea tineri pentru a se implica și a-și construi viitorul în societate și în Biserică. Acest fel de a crede, a remarcat pontiful, îi face pe mulți tineri să ducă o viață ”între timp” și să amâne la nesfârșit ceea ce, de fapt, le revine acum, în prezent. În realitate, a recunoscut papa, ”multor tineri le place acest lucru”, drept care este necesar să fie ajutați ”astfel încât să nu le placă pentru ca să reușească să trăiască prezentul lui Dumnezeu”.

Reflecțiile papei despre valoarea prezentului pentru tineri au pornit de la Evanghelia duminicii, a III-a din timpul liturgic de peste an (anul C), în care Isus spune în sinagoga din Nazaret: ”Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre” (cf. Lc 4, 14-21). Acel ”astăzi”, a remarcat Sfântul Părinte în repetate rânduri la omilie, ”este timpul lui Dumnezeu care face potrivite și oportune orice situație și orice spațiu. În Isus începe și se face viață viitorul făgăduit. Când? Acum!”. ”Domnul și misiunea sa”, a mai spus papa, ”nu sunt în viața noastră un «între timp», ceva trecător, nu sunt doar o Zi mondială a tineretului: sunt viața noastră de astăzi și pe timpul drumului!”

Potrivit organizatorilor locali, la Sf. Liturghie de încheiere a Zilei mondiale a tineretului din Panama, desfășurată în parcul ”Juan Pablo II – Metro Park”, au luat parte 700 de mii de credincioși. La celebrarea euharistică erau prezenți, printre alte autorități de stat și de guvern, președinții țărilor Panama, Costa Rica, Columbia, Guatemala, Honduras, El Salvador și Portugalia.

Din România, informează site-ul arcb.ro, au luat parte 44 de persoane – 32 de tineri, 7 preoți și 3 voluntari – însoțite de episcopul diecezei romano-catolice de Oradea, mons. László Böcskei. Prelatul bihorean a prezentat catehezele pentru grupul pelerinilor români în parohia care i-a găzduit, ”Preasfânta Inimă a lui Isus” din Ciangynola (dieceza Bocas del Toro), unde este paroh preotul român ”fidei donum”, pr. Bartolomeu Blaj.

La finalul celebrării euharistice, card. Kevin Farrell, prefectul Departamentului pentru Laici, familie și viață, a anunțat că următoarea Zi mondială a tineretului va avea loc în Portugalia.

După Sf. Liturghie, papa Francisc a făcut o vizită și a recitat rugăciunea ”Angelus” la Casa Bunului Samaritean, înființată în 2005 de Biserica din Panama pentru a oferi asistență tinerilor și adulților afectați de HIV și SIDA. În cursul serii, mai precis la ora locală 16.30, papa are o întâlnire cu voluntarii ZMT Panama pe stadionul ”Rommel Fernandez Juan Diaz”, urmând ca la ora 18.15 să plece cu avionul companiei regionale Avianca spre Roma, unde sosirea este programată luni, 28 ianuarie a.c., la ora 11.30.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, omilia papei Francisc de la Sf. Liturghie de încheiere a Zilei mondiale a tineretului din Panama, prezidată duminică, 27 ianuarie 2019, în parcul Juan Pablo II – Metro Park din Ciudad de Panama:

«Ochii tuturor din sinagogă erau îndreptați spre el. A început apoi să le vorbească: ”Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o”» (Lc 4, 20-21).

Cu aceste cuvinte Evanghelia ne prezintă începutul misiunii publice a lui Isus. Îl prezintă în sinagoga care l-a văzut crescând, înconjurat de cunoștințe și vecini și, cine știe, poate chiar de vreunul care i-a fost ”catihet” în copilărie și l-a învățat Legea. Un moment important în viața Învățătorului, în care copilul care se formase și crescuse în sânul acelei comunități, se ridica în picioare și lua cuvântul ca să vestească și să împlinească visul lui Dumnezeu. Un cuvânt proclamat până atunci doar ca promisiune pentru viitor, dar care, pe buzele lui Isus, putea fi spus numai la prezent, făcându-se realitate: ”Astăzi s-a împlinit”.

Isus revelează acest ”acum” al lui Dumnezeu care vine în întâmpinarea noastră ca să ne cheme și pe noi să luăm parte la acel ”acum” al său, în care ”să ducem celor săraci vestea cea bună”, ”să proclamăm celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii”, ”să redăm libertatea celor asupriți” și ”să proclamăm anul de îndurare al Domnului” (cf. Lc 4, 18-19). Este acel ”acum” al lui Dumnezeu care cu Isus se face prezent, se face chip, trup, iubire de milostivire care nu așteaptă situații ideale sau perfecte pentru manifestarea sa, nici nu acceptă scuze pentru împlinirea sa. El este timpul lui Dumnezeu care face potrivite și oportune orice situație și orice spațiu. În Isus începe și se face viață viitorul făgăduit.

Când? Acum. Dar nu toți cei care îl ascultau acolo se simțeau invitați sau convocați. Nu toți vecinii din Nazaret erau gata să creadă în unul pe care-l cunoșteau și pe care l-au văzut crescând și care îi invita să realizeze un vis atât de mult așteptat. Dimpotrivă, ei ”spuneau: nu este acesta fiul lui Iosif?” (v. 22).

Același lucru ni se poate întâmpla și nouă. Nu întotdeauna credem că Dumnezeu poate să fie atât de concret și de cotidian, atât de aproape și de real, și cu atât mai puțin să se facă atât de prezent și să acționeze printr-o persoană cunoscută cum poate fi un vecin, un prieten, o rudă. Nu întotdeauna credem că Domnul ne poate invita să lucrăm și să ne murdărim pe mâini împreună cu El în Împărăția sa de o manieră atât de simplă, dar incisivă. Ne costă să acceptăm că ”iubirea divină se face concretă și aproape experimentabilă în istorie, cu toate vicisitudinile sale dureroase și glorioase” (Benedict XVI, Cateheză, 28 septembrie 2005).

Nu sunt rare momentele în care ne comportăm ca vecinii din Nazaret, când  preferăm un Dumnezeu la distanță: frumos, bun, darnic, dar distant și, mai presus de toate, să nu incomodeze, un Dumnezeu ”domesticit”. Pentru că un Dumnezeu apropiat și cotidian, prieten și frate ne cere să învățăm apropierea, cotidianitatea și, mai ales, fraternitatea. El nu a vrut să se arate de o manieră angelică sau spectaculoasă, ci să ne dăruiască un chip fratern și prieten, concret, familiar. Dumnezeu este real pentru că iubirea este reală, Dumnezeu este concret pentru că Dumnezeu este concret. Și este tocmai ”concretețea iubirii constituie unul din elementele esențiale ale vieții creștinilor” (cf. idem., Omilie, 1 martie 2006).

Putem cădea și noi în aceleași pericole ca oamenii din Nazaret când, în comunitățile noastre, Evanghelia vrea să se facă viață concretă și începem să spunem: ”dar copiii aceștia nu sunt fiii Mariei, ai lui Iosif, și nu sunt frații, rudele lui cutare? Aceștia nu sunt copiii pe care i-am ajutat să crească? Cum putem să-l credem? Cel de colo, nu era cel care spărgea mereu geamurile cu mingea?” Unul care s-a născut ca să fie profeție și vestire a Împărăției lui Dumnezeu este domesticit și sărăcit. Voința de a domestici Cuvântul lui Dumnezeu este o ispită de toate zilele.

Chiar și vouă, dragi tineri, vi se poate întâmpla același lucru, de fiecare dată când vă gândiți că misiunea voastră, vocația voastră, chiar și viața voastră este o promisiune valabilă numai pentru viitor și nu are nimic a face cu prezentul vostru. Ca și cum a fi tineri ar fi sinonim cu ”sală de așteptare” pentru cine așteaptă să-i vină momentul. Și, ”între timp”, până la acel moment, inventăm pentru voi sau voi înșivă inventați un viitor bine împachetat igienic și fără consecințe, bine construit și garantat cu totul ”bine asigurat”. Nu vrem să vă oferim un rezultat de laborator, acesta este ”ficțiunea” bucuriei. Cu această ”ficțiune” a bucuriei, vă ”liniștim” și vă adormim ca să nu faceți gălăgie, ca să nu deranjați, ca să nu vă puneți întrebări și să nu puneți altora întrebări, ca să nu vă puneți în discuție pe voi înșivă și pe ceilalți; și prin acest ”între timp”, visele voastre pierd cotă, încep să adoarmă, se pierd pe drum și devin ”iluzii” la firul ierbii, mici și triste (cf. Omilie în Duminica Floriilor, 25 martie 2018), doar pentru că considerăm sau considerați că pentru voi nu este încă timpul lui ”acum”, că sunteți prea tineri ca să vă implicați în a visa și a construi ziua de mâine. În acest fel, continuăm să amânăm. Dar știți ceva? Multor tineri le place acest lucru. Vă rog, să-i ajutăm astfel încât să nu le placă pentru a reuși să trăiască în acest ”acum” al lui Dumnezeu.

Unul din roadele recentului Sinod a fost bogăția de a ne putea întâlni și, mai ales, de a ne putea asculta. Bogăția ascultării reciproce dintre generații, bogăția schimburilor și valoarea de a recunoaște că avem nevoie unii de alții, că trebuie să ne străduim să favorizăm canale și spații în care să ne implicăm în a visa și a construi ziua de mâine încă de astăzi. Dar nu de o manieră izolată, ci uniți, creând un spațiu comun. Un spațiu care nu se dăruiește, nici nu se câștigă la loterie, ci un spațiu pentru care și voi trebuie să combateți. Voi, tinerii, trebuie să combateți pentru spațiile voastre astăzi, pentru viața de astăzi. Nimeni nu poate să-ți promită vreuna din zilele de mâine, viața ta este cea de astăzi. Tu trebuie să te pui în joc astăzi, spațiul tău este astăzi. Cum răspunzi la acest fapt?

Voi, dragi tineri, nu sunteți viitorul – tuturor le place să spună: ”Voi sunteți viitorul”. Nu, voi sunteți prezentul, nu sunteți viitorul lui Dumnezeu, voi, tinerii, sunteți  prezentul lui Dumnezeu. El vă convoacă și vă cheamă în comunitățile și orașele voastre ca să mergeți în căutarea bunicilor, a adulților; să vă ridicați în picioare și împreună cu ei să luați cuvântul ca să împliniți visul cu care Domnul v-a visat.

Nu mâine, ci acum, pentru acolo unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră (cf. Mt 6,21), iar ceea ce vă face să vă îndrăgostiți va cuceri nu doar imaginația voastră, dar va cuprinde totul. Acel lucru vă va face să vă treziți dimineață și vă va susține în momentele de oboseală, ceea ce vă va frânge inima și care vă va copleși de uimire, bucurie și gratitudine. Simțiți că aveți o misiune și îndrăgostiți-vă de ea: de acest lucru va depinde totul (cf. Pedro Arrupe, S.J., Nada es más práctico). Putem să avem de toate, dar dacă lipsește pasiunea iubirii, va lipsi totul. Pasiunea iubirii, astăzi! Să lăsăm ca Domnul să ne facă să ne îndrăgostim și să ne conducă la ziua noastră de mâine!

Pentru Isus nu există un ”între timp”, ci o iubire de milostivire care vrea să pătrundă în inimă și să o cucerească. El vrea să fie comoara noastră, pentru că ea nu este un ”între timp” în viață sau o modă trecătoare, este iubire de dăruire care ne invită să ne dăruim.

Este o iubire concretă, de astăzi, apropiată, reală; este o bucuria sărbătorească ce se naște când alegi să participi la pescuirea minunată a speranței și a carității, a solidarității și a fraternității în fața atâtor priviri paralizate și paralizante din cauza temerilor și a excluziunii, a speculației și a manipulării.

Fraților, Domnul și misiunea sa nu sunt un ”între timp” în viața noastră, ceva trecător, nu sunt doar o Zi mondială a tineretului: sunt viața noastră de astăzi și pe timpul drumului!

În toate aceste zile ne-a însoțit în mod special, ca o muzică de fond, acel ”Fiat!” al Mariei. Ea nu doar că a crezut în Dumnezeu și în promisiunile sale ca în ceva posibil, a crezut lui Dumnezeu și a avut curajul să spună ”Da” pentru a lua parte la acest ”acum” al Domnului. A simțit că are o misiune, s-a îndrăgostit de această misiune și acest fapt a hotărât totul. Trebuie să simțiți că aveți o misiune, lăsați-vă îndrăgostiți și Domnul va hotărî totul.

După cum s-a întâmplat la sinagoga din Nazaret, Domnul, în mijlocul nostru, al prietenilor săi și al cunoștințelor sale, se ridică din nou în picioare, ia cartea și ne spune: ”Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care voi ați ascultat-o” (Lc 4,21).

Dragi tineri, vreți să trăiți concretețea iubirii sale? DA-ul vostru să continue să fie ușa de intrare pentru ca Duhul Sfânt să dăruiască noi Rusalii lumii și Bisericii. Așa să fie!

27 ianuarie 2019, 18:10