Cerca

Vatican News
2019.01.16 Udienza Generale 2019.01.16 Udienza Generale  (Vatican Media)

Îmbrăţişaţi de un Tată care simte infinită duioşie faţă de noi: Papa, la audienţa generală

«Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: "Abba, Tată!" Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.» (Rm 8, 14-16)
Audienţa generală din 16 ianuarie 2019

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

16 ianuarie 2019 – Vatican News. «În Noul Testament, rugăciunea pare să vrea să ajungă la esenţial, până la a o concentra într-un singur cuvânt Abbà, Tată», a spus Sfântul Părinte la audienţa generală de miercuri, 16 ianuarie a.c., din Aula Paul al VI-lea, continuând şirul catehezelor dedicate rugăciunii "Tatăl nostru."

Papa Francisc: «Am ascultat ceea ce scrie sfântul Paul în Scrisoarea către Romani: "Voi nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: "Abba, Tată!" (8,15) Şi Galatenilor, apostolul le spune: "Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Abbà, Tată!" (Gal 4,6). Revine de două ori aceiaşi invocaţie, în care se condensează întreaga noutate a Evangheliei. După ce l-a cunoscut pe Isus şi i-a ascultat învăţătura, creştinul nu-l mai consideră pe Dumnezeu ca pe un tiran demn de a fi temut, nu-i mai este teamă, ci simte cum îi înfloreşte în inimă încrederea în El: poate vorbi cu Creatorul chemându-l "Tată". Expresia este atât de importantă pentru creştini, încât în multe cazuri s-a păstrat intactă, în forma sa originală: "Abbà".

Evidenţiind că, doar în rare cazuri, în Noul Testament expresiile aramaice nu sunt traduse în limba greacă, pontiful a explicat că "trebuie să ne imaginăm că în aceste cuvinte aramaice a rămas 'înregistrată' însăşi vocea lui Isus. În primul cuvânt din rugăciunea 'Tatăl nostru' aflăm imediat noutatea radicală a rugăciunii creştine":

Papa Francisc:  «Nu este vorba doar despre folosirea unui simbol – în acest caz figura tatălui – ce trebuie legat de misterul lui Dumnezeu; în schimb, trebuie să avem – am putea spune – întreaga lume transvazată în propria inimă. Dacă facem această operaţiune, putem să ne rugăm în mod autentic "Tatăl nostru". A spune "Abbà este ceva cu mult mai intim şi mai emoţionant decât a-l chema, simplu, pe Dumnezeu, "Tată". Iată de ce, câte cineva a propus să se traducă cuvântul original Abbà, în aramaică,  prin cuvântul "Tăticule", "Tăicuţă" (…) De fapt, aceste expresii evocă afecţiune, căldură, ceva care ne proiectează în contextul vârstei copilăriei: imaginea unui copil complet învăluit de îmbrăţişarea unui tată care simte infinită duioşie faţă de el.»

Sugerând ajutorul dat de Evanghelii la o cât mai bună înţelegere a acestui cuvânt, pontiful a evidenţiat că rugăciunea "Tatăl nostru" dobândeşte înţeles şi culoare dacă învăţăm să ne adresăm lui Dumnezeu după citirea parabolei tatălui cel milostiv (cf Lc 15,11).

Papa Francisc: «Să ne imaginăm această rugăciune rostită de fiul risipitor, după ce a cunoscut îmbrăţişarea tatălui său după ce l-a aşteptat îndelung, un tată care nu-şi aminteşte cuvintele jignitoare pe care i le-a spus fiul; un tată care-l face doar să simtă cât de mult i-a lipsit. Atunci descoperim cum acele cuvinte capătă viaţă, prind forţă. Şi ne întrebăm: este oare posibil ca Tu, o Doamne, să cunoşti doar iubirea?... .»

«Tatăl din acea parabolă are în modul său de a face ceva ce ne aminteşte mult de sufletul de mamă. Sunt mai ales mamele cele care găsesc scuze fiilor, care-i acoperă, care nu pun capăt empatiei în ceea ce-i priveşte, şi care continuă să ţină la ei, chiar şi când aceştia n-ar mai merita nimic», a spus papa Francisc în continuarea cuvântului de învăţătură, de la audienţa generală, dedicată rugăciunii "Tatăl nostru".

 

16 ianuarie 2019, 12:39