Papa la "Sfânta Marta": laici și păstori să nu se teamă să-și "murdărească mâinile"

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

8 octombrie 2018 – Vatican News. La Sfânta Liturghie celebrată luni, 8 octombrie, în capela Casei Sfânta Marta, din Vatican, papa Francisc ne-a îndemnat să reflectăm asupra semnificaţiei avută de identitatea creştină, îndemnându-ne să fim "deschişi" la surprizele lui Dumnezeu şi să ne apropiem de cei în nevoie. 

Cu îndemnul de a fi creştini în mod autentic, fără teama de a ne murdări mâinile şi hainele când – pentru a-i ajuta – ne atingem pe cei care suferă, pontiful s-a oprit asupra importanţei de a fi deschişi la surprizele lui Dumnezeu şi de a-l imita pe Isus care a plătit pentru noi.

Inspirându-se din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,25-37 în care se relatează despre gestul samariteanului milostiv, pontiful a reflectat asupra celor şase personaje ale parabolei istorisită de Isus unui învăţat al Legii care voia să-l pună la încercare, şi anume: călătorul, tâlharii, preotul, levitul, samariteanul şi hangiul.

Trecând în revistă personajele – tâlharii care îl strivesc în bătaie pe omul care cobora de la Ierusalim la Ierihon, lăsându-l aproape mort; preotul care – deşi îl vede pe omul rănit – trece mai departe fără a ţine cont de misiunea sa, levitul care face acelaşi lucru, deşi este un om de cultură în ceea ce priveşte Legea – pontiful s-a oprit asupra comportamentului samariteanului:

Papa Francisc: «Nu s-a uitat la ceas, nu s-a gândit că se va murdări de sânge. "S-a făcut aproapele celui  rănit; a coborât de pe măgăruşul cu care călătorea, s-a apropiat de cel rănit, i-a legat rănile turnând peste ele ulei şi vin; apoi l-a urcat pe animalul său de povară şi l-a dus la un han. Samariteanul s-a murdărit tot de sânge şi aşa avea să ajungă la destinaţie, dar nu s-a preocupat [n.n. de hainele pătate de sânge], ci s-a îngrijit personal de cel rănit. Nu a spus: "Îl las aici. Chemaţi medicii să vină, Eu plec; am treabă". Nu, s-a îngrijit personal, vrând parcă să spună: "Acum eşti al meu", dar nu în sens de posesiune, ci de slujire. El nu era un funcţionar, ci un om cu inimă; un om cu inimă deschisă.»  

Referindu-se apoi la importanţa de a fi deschişi la surprizele lui Dumnezeu, pontiful s-a oprit asupra comportamentului hangiului, asupra uimirii de a vedea un "străin", un "păgân", unul care nu făcea parte din poporul lui Israel,  care s-a oprit să salveze omul bătut şi jefuit, plătindu-i doi dinari și făgăduindu-i plata tuturor cheltuielilor la întoarcere.

«Ambii – atât samariteanul cât şi hangiul –  nu s-au comporta ca nişte funcţionari», a spus papa Francisc făcând aluzie la modalitatea de a fi creştini şi explicând că mersul duminica la Sfânta Liturghie nu reprezintă o garanţie de autenticitate pentru un creştin. În schimb, întrebarea propusă de pontif ca metru de măsură pentru felul nostru de a fi creştini este: Ești deschis? Ești deschis la surprizele lui Dumnezeu sau ești un "funcţionar" creștin, o persoană "închisă" faţă de surprizele lui Dumnezeu?

Îndemnându-ne pe toţi, laici şi păstori, să ne întrebăm dacă suntem creştini deschişi faţă de surprizele lui Dumnezeu, surprize care – de multe ori – ne pun în dificultate, aşa cum i s-a întâmplat samariteanului, pontiful a amintit că unii dintre teologii din vechime spuneau că în această parabolă este sintetizată întreaga Evanghelie.  

Papa Francesco: «Fiecare dintre noi este omul de acolo, cel rănit, iar samariteanul este Isus. El ne-a vindecat rănile. S-a făcut aproapele nostru. A avut grijă de noi. A plătit pentru noi. Și a spus Bisericii sale: "Dacă este nevoie de mai mult, plăteşte tu iar eu voi restitui când voi reveni." Gândiți-vă bine: în acest pasaj se află întreaga Evanghelie.»