Versiune Beta

Cerca

Vatican News
VATICAN-POPE-AUDIENCE ”Să nu săvârșești adulter!”: cateheza audienței generale de miercuri 24 octombrie 2018  (AFP or licensors)

Audiența generală. Cateheza papei Francisc: ”Să nu săvârșești adulter!” (text)

La audiența generală de miercuri, 24 octombrie 2018, papa Francisc a continuat seria catehezelor dedicată Decalogului și a vorbit despre cea de-a șasea Poruncă a lui Dumnezeu: ”Să nu săvârșești adulter”.
Audiența generală: 24 octombrie 2018

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
24 octombrie 2018 – Vatican News
. Cea de-a șasea poruncă a lui Dumnezeu – ”Să nu săvârșești adulter” sau, în formularea catehetică, ”Să nu faci fapte necurate” – a fost în centrul noii cateheze despre Decalog prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 24 octombrie 2018, în Piața San Pietro. Cateheza audienței generale de miercurea trecută a fost dedicată Poruncii a cincea: ”Să nu ucizi!”.

La începutul catehezei de astăzi s-a citit în diferite limbi pericopa de la Marcu în care Isus răspunde la întrebarea fariseilor dacă-i este permis unui bărbat să-și lase femeia (10,2-9).

Vă prezentăm aici, în traducerea noastră de lucru, cateheza Sfântului Părinte despre Porunca a șasea ”Să nu săvârșești adulter”.

«Dragi frați și surori, bună ziua!
În itinerarul nostru de cateheză despre Porunci ajungem astăzi la cel de-al Șaselea Cuvânt, care se referă la dimensiunea afectivă și sexuală, și spune: ”Să nu săvârșești adulter”. Referința imediată este la fidelitate și, într-adevăr, niciun raport uman nu este autentic fără credincioșie și loialitate. Nu poți să iubești doar până când ”este convenabil”; iubirea se manifestă tocmai dincolo de pragul propriului interes, când dăruiești totul fără rezerve. După cum afirmă Catehismul: ”Iubirea vrea să fie definitivă. Nu poate să fie «până la noi ordine»” (nr. 1646). Credincioșia este caracteristica relației umane libere, mature, responsabile. Chiar și un prieten se dovedește adevărat pentru că rămâne prieten în orice situație, altfel nu este un prieten. Cristos revelează iubirea autentică, El care trăiește din iubirea nemărginită a Tatălui, și prin puterea acestei iubiri este Prietenul credincios care ne primește chiar și atunci când greșim și vrea binele nostru chiar și când nu-l merităm.

Ființa umană are nevoie să fie iubită fără condiții și cine nu se bucură de această primire poartă în sine o anumită neîmplinire, deseori fără să-și dea seama. Inima omului caută să umple acest gol cu surogate, acceptând compromisurile și mediocritatea care doar de departe au savoarea iubirii. Riscul este acela de a numi ”iubire” relațiile necoapte și imature, cu amăgirea de a găsi o lumină de viață în ceva care, în cel mai bun dintre cazuri, este doar o licărire.

Așa se întâmplă să supraevaluăm, de exemplu, atracția trupească, ceea ce în sine este un dar al lui Dumnezeu, dar este finalizată la pregătirea drumului pentru un raport autentic și credincios cu persoana respectivă. După cum spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea, ființa umană ”este chemată la deplina și matura spontaneitate a raporturilor”, care este ”rodul treptat al discernământului pornirilor inimii”. Este ceva care se cucerește, din moment ce orice ființă umană ”trebuie să învețe, cu statornicie și coerență, care este semnificația trupului” (cf. Cateheză, 12 noiembrie 1980).

Chemarea la viața conjugală cere, de aceea, un discernământ atent cu privire la calitatea raportului și un timp de logodnă pentru a o verifica. Pentru a avea acces la sacramentul căsătoriei, logodnicii trebuie să maturizeze certitudinea că în legătura lor este prezentă mâna lui Dumnezeu, care îi precedă și îi însoțește, și le va permite să spună: ”Prin harul lui Cristos promit că îți voi fi credincios/credincioasă în orice împrejurare”. Nu-și pot făgădui fidelitate ”în orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca și în timp de sănătate”,  să se iubească și să se respecte în toate zilele vieții lor bazându-se numai pe bună voință sau pe speranța că ”funcționează”. Ei au nevoie să se bazeze pe solul tare al Iubirii credincioase a lui Dumnezeu. De aceea, înainte de a primi Sacramentul căsătoriei, este nevoie de o pregătire atentă, aș spune de un catehumenat, pentru că este în joc toată viața în iubire și cu iubirea nu se glumește. Nu poate fi numită ”pregătire la căsătorie” [o serie de] trei sau patru conferințe date în parohie. Nu, aceasta nu este pregătire; aceasta înseamnă o pregătire prefăcută. Responsabilitatea celui care face așa ceva cade asupra parohului sau a episcopului care permite aceste lucruri. Pregătirea trebuie să fie matură și are nevoie de timp. Nu este o formalitate: e un sacrament. Și este nevoie de pregătire printr-un adevărat catehumenat.

Credincioșia, de fapt, este un mod de a fi, un stil de viață. Se lucrează cu loialitate, se vorbește cu sinceritate, se rămâne credincioși adevărului în propriile gânduri, în propriile fapte. O viață impregnată de fidelitate se exprimă în toate dimensiunile și ne face să fim bărbați și femei credincioși și demni de încredere în orice circumstanță.

Dar pentru a ajunge la o viață atât de frumoasă nu este îndeajuns firea noastră omenească, e necesar ca fidelitatea lui Dumnezeu să pătrundă în existența noastră, să ne molipsească. Cel de-al Șaselea Cuvânt [a șasea poruncă] ne cheamă să ne îndreptăm privirea spre Cristos, care prin fidelitatea sa poate să îndepărteze de la noi o inimă adulteră și să ne dăruiască o inimă credincioasă. În El și numai în El se află iubirea fără rezerve și fără răzgândire, dăruirea completă fără paranteze și tenacitatea primirii până la sfârșit.

Din moartea și învierea sa provine credincioșia noastră, din iubirea sa necondiționată provine statornicia noastră în raporturi. Din comuniunea cu El, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt provine comuniunea între noi și capacitatea de a trăi în fidelitate relațiile noastre».

La finalul audienței papa a salutat grupurile de pelerini din diferite țări, printre care se aflau și mai mulți credincioși din România. Este vorba de o delegație a Consiliului Județean Maramureș, care efectuează o vizită la Sf. Scaun în cadrul proiectului ”Preotul Vasile Lucaciu – promotor al Proiectului Marii Uniri”. Ca de obicei, ultimul cuvânt al papei înainte de rugăciunea comună ”Tatăl Nostru” a fost adresat tinerilor, celor în vârstă, bolnavilor și soților recent căsătoriți:
Papa Francisc: «Preaiubiților, mesajul evanghelic al lui Cristos nu ne cere să facem lucruri extraordinare, ci să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în viața noastră. El ne-a spus: ”Fără mine nu puteți face nimic” (In 15,5). Viața creștină este întâlnirea slăbiciunii noastre cu puterea harului lui Dumnezeu, care ne permite să trăim zi de zi o existență deplină și bucuroasă, unde caritatea înseamnă a face totul cu bucurie și smerenie, pentru gloria lui Dumnezeu și binele oamenilor».

Primiți și Binecuvântarea apostolică invocată de Sfântul Părinte la finalul audienței generale, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

24 octombrie 2018, 11:36