O viaţă fericită depinde de recunoştinţa faţă de cine ne-a adus pe lume: Papa, la audienţa generală
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
19 septembrie 2018 – Vatican News. Porunca cinstirii părinţilor, a tatălui şi a mamei, s-a aflat în centru catehezei Sfântului Părinte din cadrul audienţei generale de miercuri, 19 septembrie, din Piaţa Sfântul Petru.
În cea de-a noua cateheză dedicată Decalogului, pontiful a explicat semnificaţia celei de-a patra porunci, pornind de la termenul "a onora", "a cinsti", care indică recunoaşterea valorii unei persoane, ce nu se referă la forme exterioare ci la veridicitatea sentimentului.
«În Sfintele Scripturi, a-l cinsti pe Dumnezeu înseamnă să-i recunoşti realitatea, să te raportezi la prezenţa sa; acest lucru se exprimă şi prin rituri dar înseamnă mai ales să-i dai lui Dumnezeu locul care i se cuvine în propria existenţă», a evidenţiat papa Francisc, explicând că a-i cinsti pe părinţi "înseamnă să le recunoşti importanţa şi prin acte concrete, care exprimă dăruire, afecţiune şi grijă".
Oprindu-se asupra caracteristicii celei de-a patra porunci, papa Francisc a explicat că aceasta conţine un rezultat, deoarece spune: "Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, pentru ca să trăieşti mult timp şi să-ţi meargă bine în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău" (Dt 5.16).
Papa Francisc: «A-i cinsti pe părinţi duce la o lungă viaţă fericită. În Decalog, cuvântul "fericire" apare doar în legătură cu părinţii. Această înţelepciune plurimilenară exprimă ceea ce ştiinţele umane au elaborat recent, în urmă cu mai puţin de un secol: şi anume că amprenta copilăriei marchează întreaga viaţă. Deseori poate fi uşor de înţeles dacă cineva a trăit într-un mediu sănătos şi echilibrat. La fel, se percepe când cineva a trăit experienţe de abandon sau violenţe. Copilăria noastră este, cumva, asemenea unei cerneli indelebile, exprimându-se în gusturi, în modurile de a fi, chiar dacă unii încearcă să ascundă rănile propriilor origini. »
«Însă, cel de-al Patrulea Cuvânt [n.n. cea de-a Patra Poruncă] spune chiar mai mult», a continuat pontiful. «Nu vorbeşte despre bunătatea părinţilor, nu cere perfecţiune de la taţi şi mame. Vorbeşte despre un act al fiilor, indiferent de meritele părinţilor, şi spune un lucru extraordinar şi eliberator: chiar dacă nu toţi părinţii sunt buni şi nu toate copilăriile sunt senine, toţi fiii pot fi fericiţi, pentru că realizarea unei vieţi depline şi fericite depinde de justa recunoştinţă faţă de cine ne-a adus pe lume.»
Papa Francisc: «Să ne gândim că acest Cuvânt poate fi constructiv pentru mulţi tineri care provin din situaţii dureroase şi pentru toţi cei care au suferit în propria tinereţe. Mulţi sfinţi – şi foarte mulţi creştini – după o copilărie dureroasă au trăit o viaţă luminoasă pentru că, datorită lui Isus Cristos, s-au împăcat cu viaţa. Să ne gândim la sfântul Camil de Lellis care, dintr-o copilărie dezordonată, a construit o viaţă de iubire şi de slujire; [n.n. să ne gândim] la sfânta Iosefina Bakhita, crescută într-o oribilă sclavie; sau la sfântul Carol Gnocchi, orfan şi sărac şi, de asemenea, la sfântul Ioan Paul al II-lea, marcat de pierderea mamei la o vârstă fragedă. (…) «Rănile noastre încep să fie un potenţial atunci când, cu ajutorul harului, descoperim că adevăratul mister nu mai este reprezentat de întrebarea "de ce?", ci "pentru cine?" mi s-a întâmplat acest lucru? În vederea cărei lucrări Dumnezeu m-a format prin experienţei mele de viaţă? La acest punct, totul se răstoarnă. Totul devine preţios, totul devine constructiv. Ajunşi la acest moment putem începe să-i cinstim pe părinţii noştri cu libertate de fii adulţi şi cu acceptarea plină de milostivire a limitelor lor.»
Papa Francisc a vorbit despre Veronica Antal, viitoarea fericită laică din România
La audienţa generală de miercuri, 19 septembrie a.c., Sfântul Părinte a amintit-o pe Veronica Antal, credincioasă laică din Ordinul Franciscan Terţiar, ucisă din ură faţă de credinţă în 1958, precizând că va fi beatificată în România, sâmbătă, 22 septembrie.
