Isus, "pâinea vieţii", ne satură foamea de adevăr, de dreptate, de iubire: papa Francisc, la Angelus

Anca Mărtinaş – Cetatea Vaticanului

6 august 2018 – Vatican News. Isus "pâine a vieţii", care "vrea să sature nu numai trupurile, ci şi sufletele, dând hrană spirituală care poate să satisfacă foamea profundă" s-a aflat în centrul catehezei papei Francisc prilejuită de rugăciunea "Îngerul Domnului" de duminică, 5 august, din Piaţa Sfântul Petru.

Pornind de la imaginea "plină de duioşie" a lui Isus care "merge în întâmpinarea mulţimilor şi a nevoilor lor", conform relatărilor evanghelice din ultimele duminici, papa Francisc s-a oprit asupra relatării evanghelice a Duminicii a XVIII-a din timpul de peste an, în care "perspectiva se schimbă": mulţimea, a cărei foame este săturată de Isus, începe din nou să-l caute, să-i meargă în întâmpinare.

Papa Francisc: «Însă, lui Isus nu-i este suficient ca oamenii să-l caute, vrea ca ei să-l cunoască; vrea ca această căutare şi întâlnire cu el să meargă dincolo de satisfacerea imediată a necesităţilor materiale. Isus a venit pentru  a ne duce la ceva mai mult, pentru a deschide existenţa noastră spre un orizont mai amplu în comparaţie cu preocupările zilnice privind hrana, îmbrăcămintea, cariera, şi aşa mai departe. De aceea, adresându-se mulţimii, Isus exclamă: "mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat" (v. 26). Astfel îi stimulează pe oameni să facă un pas înainte, să se întrebe cu privire la semnificaţia minunii, nu doar să profite de ea. De fapt, înmulţirea pâinilor şi a peştilor este semn al marelui dar pe care Tatăl l-a oferit omenirii şi care este Isus însuşi!»

«El, adevărată „pâine a vieţii” (v.35), vrea să sature nu numai trupurile, ci şi sufletele, dând hrană spirituală care poate să satisfacă foamea profundă», evidenţiază Sfântul Părinte, explicând că din acest motiv îndeamnă mulţimea să urmărească procurarea hranei pentru viaţa veşnică şi nu a merindelor perisabile, efemere.

Papa Francisc: «Este vorba despre o hrană pe care Isus ne-o dăruieşte în fiecare zi: cuvântul său, trupul său, sângele său. Mulţimea ascultă îndemnul Domnului, dar nu-i înţelege sensul – aşa cum ni se întâmplă şi nouă de atâtea ori – şi îl întreabă: "Ce să facem aşa încât să săvârşim faptele lui Dumnezeu?" (v. 28). Ascultătorii lui Isus cred că le cere respectarea preceptelor pentru a obţine alte minuni, precum aceea a înmulţirii pâinilor. Este o ispită obişnuită, aceasta, de a reduce religia numai la practicarea legilor, proiectând asupra raportului nostru cu Dumnezeu imaginea raportului dintre slujitori şi stăpânul lor: slujitorii trebuie să respecte îndatoririle pe care stăpânul le-a dat, pentru a avea bunăvoinţa sa. Asta o ştim cu toţii. De aceea mulţimea vrea să ştie de la Isus ce acţiuni trebuie să facă pentru a-l mulţumi pe Dumnezeu. Însă Isus dă un răspuns neaşteptat: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el" (v. 29).»

«Aceste cuvinte» – a continuat pontiful – «sunt adresate, astăzi, şi nouă: lucrarea lui Dumnezeu nu constă atât în "a face" lucruri, ci în "a crede" în cel pe care el l-a trimis».  Sfântul Părinte a explicat că, prin credinţa în Isus, putem ajunge "să facem faptele lui Dumnezeu".

Papa Francisc: «Dacă ne vom lăsa implicaţi în acest raport de iubire şi de încredere cu Isus, vom fi capabili să săvârşim fapte bune care au mireasmă de Evanghelie, pentru binele şi necesităţile fraţilor.»