Papa Francisc, la Angelus: mulţi creştini trăiesc ca şi cum Dumnezeu nu ar exista
Anca Mărtinaş – Cetatea Vaticanului
Prejudecăţile consătenilor lui Isus
«La Nazaret, oamenii mai întâi ascultă cuvintele lui Isus şi rămân uimiţi, apoi se întreabă perplecşi de unde provine atâta înţelepciune pentru ca, în final, să se scandalizeze.» Inspirându-se din Evanghelia liturgiei duminicii a XIV-a de peste an, în care se relatează despre întoarcerea lui Isus la Nazaret, unde începe să înveţe în sinagogă după o perioadă de absenţă în care a predicat prin oraşele şi satele vecine, pontiful se întreabă cum de consătenii lui Isus trec de la uimire la incredulitate.
Papa Francisc: Ei fac o confruntare între originea umilă a lui Isus şi capacităţile sale actuale: este un tâmplar, nu a făcut studii, şi totuşi predică mai bine decât cărturarii şi săvârşeşte minuni. Şi în loc să se deschidă la realitate, se scandalizează. Conform locuitorilor din Nazaret, Dumnezeu este prea mare pentru a se înjosi să vorbească printr-un om aşa de simplu! Este scandalul întrupării: evenimentul descumpănitor al unui Dumnezeu făcut trup, care gândeşte cu minte de om, munceşte şi acţionează cu mâini de om, iubeşte cu inimă de om, un Dumnezeu care trudeşte, mănâncă şi doarme ca unul dintre noi. Fiul lui Dumnezeu răstoarnă orice schemă umană: nu discipolii spală picioarele Domnului, ci Domnul este cel care a spălat picioarele discipolilor (cf. In 13,1-20). Acesta este un motiv de scandal şi de necredinţă nu numai în epoca aceea, în orice epocă, inclusiv în zilele noastre. »
Dumnezeu ne surprinde întotdeauna; este necesară deschiderea inimilor.Răsturnarea mentalităţii adusă de Isus "îi angajează pe discipolii de ieri şi de astăzi la o verificare personală şi comunitară", a evidenţiat papa Francisc, observând că şi în zilele noastre prejudecăţile pot împiedica înţelegerea realităţii. De fapt, formele prin intermediul cărora se intră în contact cu harul lui Dumnezeu deseori nu corespund aşteptărilor noastre. În acest sens, pontiful a citat exemplu Maicii Tereza de Calcutta:
Papa Francisc: «O călugăriţă mărunţică pe care nimeni n-ar fi dat doi bani, care mergea pe străzi pentru a-i strânge pe muribunzi astfel încât să aibă o moarte demnă. Această măicuţă scundă, prin rugăciunea şi activitatea sa, a făcut lucruri minunate! O femeie măruntă a revoluţionat activitatea carităţii în Biserică. Este un exemplu din zilele noastre. Dumnezeu nu se conformează prejudecăţilor. Trebuie să ne străduim să ne deschidem inima şi mintea pentru a primi realitatea divină care ne vine în întâmpinare. »
Credinţa este adeziunea la Isus şi Evanghelia sa
Explicând că lipsa credinţei împiedică contactul cu harul divin, Sfântul Părinte a evidenţiat necesitatea deschiderii inimii şi a minţii pentru a primi divinul care ne vine în întâmpinare.
Papa Francisc: «Este vorba de a avea credinţă: lipsa de credinţă este o piedică în calea harului lui Dumnezeu. Mulţi botezaţi trăiesc ca şi cum Cristos n-ar exista: se repetă gesturile şi semnele credinţei, dar acestora nu le corespunde o adeziune reală la persoana lui Isus şi la Evanghelia sa. Fiecare creştin –noi toţi, fiecare dintre noi –este chemat să aprofundeze această apartenenţă esenţială, încercând s-o mărturisească printr-o coerentă conduită de viaţă, al cărei fir conducător să fie mereu caritatea.»
La final, pontiful a îndemnat la rugăciune către Fecioara Maria, astfel încât, prin mijlocirea Preacuratei, "să topească împietrirea inimilor şi strâmtimea minţilor, pentru a fi mereu deschişi la harul său, la adevărul său şi la misiunea sa de bunătate şi milostivire, care este îndreptată spre toţi, fără nicio excluziune".
