Versiune Beta

Cerca

Vatican News
2018.06.25 Pontificia Accademia della Vita La papa Francisc, membrii Academiei Pontificale pentru Viață  (Vatican Media)

Papa Francisc pledează pentru demnitatea irevocabilă a vieții umane

Primind în audiență participanții la adunarea generală a Academiei pontificale pentru viață, papa Francisc a pledat pentru o viziune globală a bioeticii care ”nu va porni de la boală și de la moarte pentru a decide sensul vieții și a defini valoarea persoanei, dar va porni, mai degrabă, de la profunda convingere privind demnitatea irevocabilă a persoanei umane, așa cum Dumnezeu o iubește, de la demnitatea oricărei persoane, în orice fază și condiție a existenței sale”.

Adrian Dancă – Cetatea Vaticanului

25 iunie 2018 – Vatican News. Luni, 25 iunie 2018, Sfântul Părinte a primit în audiență, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, aproximativ 300 de participanți la lucrările adunării generale a Academiei pontificale pentru viață. Lucrările se desfășoară în Cetatea Vaticanului între 25-27 iunie și au ca temă generală ”Chestiuni bioetice globale” (Global Bioetics). Cei 150 de membri titulari ai Academiei pontificale pentru viață au organizat în aceleași zile un workshop pe tema ”Egali la naștere? O responsabilitate globală”, la care participă studenți, profesori și persoane care și-au arătat interesul pentru provocările din domeniul bioeticii.

În amplul său discurs, Sfântul Părinte a mulțumit președintelui Academiei pontificale pentru viață, arhiepiscopul Vincenzo Paglia, precum și președintelui emerit al Academiei, cardinalul Elio Sgreccia, despre care a spus că este ”nonagenar, dar entuziast și tânăr în bătălia pentru viață. Vă mulțumesc, Eminență”, a spus pontiful, ”pentru ceea ce ați făcut și pentru ceea ce continuați să faceți”.

Demnitatea irevocabilă a persoanei umane

Referindu-se la tema adunării plenare, papa a remarcat că ”înțelepciunea care trebuie să inspire atitudinea noastră față de «ecologia umană» este îndemnată să considere calitatea etică și spirituală a vieții în toate fazele ei”. După cum există ”o viață umană concepută” și ”o viață umană în gestație”, tot la fel există ”o viață umană venită la lumină, o viață copilă, o viață adolescentă, o viață adultă, o viață îmbătrânită și consumată – și există viața veșnică”. Tot la fel, ”există o viață care este familie și comunitate, o viață care este invocare și speranță”, după cum ”există viața umană fragilă și bolnavă, viața rănită, ofensată, înjosită, marginalizată, rebutată. Este tot viață umană. Este viața persoanelor umane care locuiesc pe pământul creat de Dumnezeu și împărtășesc casa comună a creaturilor vii”.

Înțelepciunea umană și științele naturii

Dacă în laboratoarele de biologie, a notat mai departe papa Francisc, se studiază viața cu instrumente care permit să-i exploreze aspectele fizice, chimice și mecanice, aceste studii trebuie integrate ”cu o perspectivă mai amplă și mai profundă, care cere atenție față de viața umană propriu-zisă, care erupe pe scena lumii odată cu miracolul cuvântului și al gândirii, al afecțiunii și al spiritului”.
Papa Francisc: «Ce recunoaștere primește astăzi înțelepciunea umană a vieții de la științele naturii? Și ce fel de cultură politică inspiră promovarea și ocrotirea vieții umane reale? Munca ”frumoasă” a vieții este generarea unei persoane noi, educația calităților ei spirituale și creative, inițierea la iubirea familiei și a comunității, îngrijirea aspectelor ei vulnerabile și a rănilor ei, precum și inițierea la viața fiilor lui Dumnezeu, în Isus Cristos».

Munca frumoasă a vieții și munca murdară a morții

Pe de altă parte, s-a întrebat pontiful, ”când îi încredințăm pe copii privațiunilor, pe cei săraci foamei, pe cei persecutați războiului, pe cei în vârstă abandonului, nu facem noi înșine, în schimb, munca ”murdară” a morții? De unde vine, de fapt, munca murdară a morții? Vine de la păcat. Răul caută să ne convingă că moartea este sfârșitul oricărei realități, că am venit pe lume din întâmplare și suntem destinați să sfârșim în nimic. Excluzându-l pe celălalt din orizontul nostru, viața se repliază asupra sa și devine un bun de consum. Narcis, personajul din mitologia antică, iubindu-se pe sine și ignorându-i pe ceilalți, dă dovadă de ingenuitate și nici nu-și dă seama. Între timp, însă, pune în circulație un virus spiritual destul de molipsitor care ne condamnă să devenim bărbați-oglindă și femei-oglindă care se văd numai pe sine și nimic altceva. Este ca și cum am deveni orbi în fața vieții și a dinamicii sale ca dar primit de la alții și care cere să fie pus în circulație în mod responsabil pentru alții”.

De aceea, o viziune globală a bioeticii, aflată pe agenda lucrărilor din acest an a Academiei pontificale pentru viață, ”se va angaja cu o mai mare seriozitate și rigoare în dezamorsarea complicității cu munca murdară a morții, susținută de păcat”. Această viziune a bioeticii ”nu va porni de la boală și de la moarte pentru a decide sensul vieții și a defini valoarea persoanei; va porni mai degrabă de la profunda convingere privind demnitatea irevocabilă a persoanei umane, așa cum Dumnezeu o iubește, demnitatea oricărei persoane, în orice fază și condiție a existenței sale, în căutarea formelor de iubire și îngrijire care trebuie să fie îndreptate spre vulnerabilitatea și fragilitatea sa”. 

O viziune integrală a ființei umane

În primul rând, a subliniat papa Francisc, această bioetică globală ”va fi o modalitate specifică de a dezvolta perspectiva ecologiei integrale”, evidențiată în enciclica «Laudato Si» (nr. 16), iar în al doilea rând, va trebui să fie încadrată într-o viziune holistică a persoanei (nr. 155).
Papa Francisc: «Este necesar, așadar, să se treacă la un atent discernământ al complexelor diferențe fundamentale ale vieții umane: ale bărbatului și femeii, ale paternității și maternității, ale filiațiunii și fraternității, ale socialității și ale diverselor vârste ale vieții. În același timp, ale tuturor condițiilor dificile și ale tuturor pasajelor delicate sau periculoase care cer o specială înțelepciune etică și o curajoasă rezistență morală: sexualitatea și generarea vieții, boala și bătrânețea, insuficiența și dizabilitatea, privațiunea și excluziunea, violența și războiul. ”Apărarea celui nevinovat încă nenăscut, de exemplu, trebuie să fie clară, fermă și pasionantă, pentru că aici este în joc demnitatea vieții umane, întotdeauna sacră, și o cere iubirea față de orice persoană dincolo de dezvoltarea ei. Dar la fel de sacră este viața celor săraci care sunt deja născuți, care se zbat în mizerie, abandon, excluziune, în traficul cu persoane, în eutanasia ascunsă a bolnavilor și bătrânilor privați de cure, în noile forme de sclavie și în orice formă de rebutare” (exortația apostolică «Gaudete et exsultate», 101)».

Calitatea vieții și destinația definitivă a omului

Bioetica globală, de aceea, ne îndeamnă ”la înțelepciunea unui profund și obiectiv discernământ cu privire la valoarea vieții personale și comunitare, care trebuie să fie păstrată și promovată chiar și în condițiile cele mai grele”.
Papa Francisc: «Cultura vieții, în fine, trebuie să-și îndrepte mai serios privirea spre ”chestiunea serioasă” a destinului său ultim. Este vorba de a pune în lumină cu o claritate mai mare ceea ce orientează existența omului spre un orizont care îl depășește: orice persoană este chemată de o manieră gratuită ”la comuniunea cu Dumnezeu însuși în calitate de fiu și să participe la însăși fericirea sa [...] Biserica învață că speranța escatologică nu diminuează importanța obligațiilor pământești, ci dimpotrivă, dă noi motivații în sprijinul îndeplinirii acestora” (Gaudium et spes, 21). Este necesar să ne întrebăm mai profund cu privire la destinația ultimă a vieții, capabilă să restituie demnitate și sens misterului celor mai profunde și mai sacre afecte ale sale. Viața omului, frumoasă până la fascinație și fragilă până la moarte, trimite dincolo de ea însăși: noi suntem infinit mai mult decât ceea ce putem face pentru noi înșine. Înțelepciunea creștină trebuie să deschidă din nou cu pasiune și îndrăzneală gândul destinației neamului omenesc la viața lui Dumnezeu, care a făgăduit să deschidă la iubirea vieții, dincolo de moarte, orizontul infinit al trupurilor pătrunse de lumină și fără de lacrimi. Și să le uimească pe veci cu fascinația mereu nouă a tuturor celor ”văzute și nevăzute” care sunt păstrate în sânul Creatorului».

25 iunie 2018, 13:57