”Marea carte a Creației. Biblia și ecologia”: o carte a card. Gianfranco Ravasi

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
23 februarie 2021 – Vatican News. ”Dumnezeu a scris o carte minunată, iar literele ei sunt mulțimea de făpturi prezente în univers”. Pornind de la această convingere a Sfântului Ioan Paul al II-lea, cardinalul Gianfranco Ravasi, președintele Consiliului pontifical al culturii, a scris o carte intitulată ”Marea carte a Creației. Biblia și ecologia” (Il grande libro del Creato. Bibbia ed ecologia). Volumul, publicat la editura italiană San Paolo, propune o călătorie fascinantă, cu șapte etape, în interiorul creației lui Dumnezeu așa cum este prezentată de Sfintele Scripturi.

Itinerarul, potrivit unui comunicat de presă al editorului, nu poate să nu se deschidă către orizontul creației care sfâșie tăcerea nimicului prin cuvântul creator al lui Dumnezeu. A doua etapă este luminată de creatura primordială, lumina. Este introdusă, apoi, cealaltă realitate inițială, apa, a cărei curgere naturală și simbolică îmbibă nenumărate pagini biblice. Găsim apoi munții, care dobândesc diverse profiluri în structura geografică și istorică. A cincea etapă se înfățișează asupra unui peisaj înverzit, vegetația. A șasea, în schimb, va fi locuită de animale și de legăturile lor cu ființa umană. În ultima etapă va fi pregătită o masă cu alimente care, în sens nematerialist, ci simbolic, definește umanitatea cu diversele ei experiențe personale și comunitare.

Volumul, se mai spune la finalul comunicatului, își însușește semnalul de alarmă lansat de papa Francisc prin enciclica ”Laudato Si” cu privire la grija pentru casa comună, dar vrea să fie, în același timp, un îndemn puternic la speranță într-o perioadă atât de anevoioasă.

Bogată în semnificație, povestea pe care autorul o prezintă în Premisa volumului. ”Dumnezeu a făcut lumea ca pe o grădină bogată, îndesată cu pomi, presărată cu izvoare, constelată de dumbrăvi și flori. I-a așezat pe oameni acolo, spunându-le: La fiecare răutate pe care o veți face, eu voi lăsa să cadă un fir de nisip în această imensă oază a lumii. Dar oamenii, indiferenți și nepăsători, și-au spus unul altuia: Ce mare lucru un fir de nisip într-o întindere înverzită atât de mare? Au început să-și ducă viața nepăsători și fără gânduri, făcând pe nesăturate nedreptăți mai mici și mai mari. Ei nu-și dădeau seama că, la fiecare vină, Creatorul continua să scurgă asupra lumii firile uscate de nisip. Au apărut astfel pustiurile care, cu trecerea anilor, se întind tot mai mult, înconjurând ca un clește de moarte grădina pământului, sub ochii nepăsători ai locuitorilor ei. Văzând aceasta, Domnul nu contenea să se întrebe: De ce oare făpturile mele preferate se încăpățânează să distrugă creația mea, schimbând-o într-un pustiu nemărginit?”

Povestea de mai sus, subliniază autorul, provine din religiozitatea musulmană și, ca un fel de glas universal, exprimă de o manieră luminoasă experiența pe care cu toții o trăim ca actori și spectatori și care, de aceea, traversează în egală măsură toate religiile. Dar indiferența și egoismul denunțate de această parabolă a culturii arabe, în ciuda demersurilor pe care Biserica catolică le-a făcut în ultimul deceniu, nu au avut prea mult de suferit. E îndeajuns a ne gândi la degradarea mediului care continuă să se răspândească în mii de forme și la disprețul sau miopia unor oameni politici care clasează repejor chestiunea la presiunea intereselor economice.

Trebuie recunoscut, mai spune autorul, că după enciclica papei Francisc ”Laudato Si” (24 mai 2015) și după adunarea sinodală dedicată Amazoniei (2019), a crescut în multe straturi ale populației, mai ales în rândul tinerilor, atenția față de grija pentru ”Casa comună”. Este motivul pentru care papa a vrut ca angajarea Bisericii catolice, dar și a tuturor celor care au conștiința de a trăi în aceeași casă, care este planeta noastră, să nu se stingă într-un fel de comemorare rituală și într-o urare retorică, dar să se dezvolte în mod laborios pentru o perioadă ulterioară, începând cu 2020, un an emblematic din cauza experienței la care a fost supusă întreaga noastră planetă odată cu izbucnirea pandemiei de Covid-19.

Autorul volumului ”Marea carte a Creației. Biblia și ecologia” s-a născut în 1942 la Merate, lângă Milano. A fost sfințit preot în 1966 și a fost ani îndelungați prefectul Bibliotecii și Pinacotecii Ambroziene din Milano. În 2007, a fost consacrat episcop după ce a fost numit de papa Benedict al XVI-lea președinte al Consiliului pontifical al culturii și al Comisiilor pontificale pentru bunurile culturale ale Bisericii și de Arheologie sacră. Profesor de exegeză a Vechiului Testament și de limba ebraică, a fost creat cardinal de papa Benedict în 2010. A participat la diverse întâlniri cultural-religioase internaționale organizate sub genericul ”Curtea neamurilor” în diferite centre europene, printre care și la Ateneul Român din București.