Fericitul Iosif Rossi, preotul martir care a ales să rămână alături de turma încredințată lui
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 27 mai 2024. Reluând cuvintele prin care episcopul de Novara, Franco Giulio Brambilla, a anunțat, în luna decembrie, decizia Papei de a promulga decretul de recunoaștere a martiriului slujitorului lui Dumnezeu, Giuseppe Rossi, care "nu a ezitat să-și jertfească tânăra viață" pentru turma care i-a fost încredințată, cardinalul Semeraro a spus: «Biserica din Novara a așteptat această zi și astăzi o trăiește în bucuria de a-l vedea ridicat la cinstea altarelor ca Fericit pe unul dintre fiii ei, unul dintre "preoții ei umili, exemplar prin viața sa de rugăciune și prin slujirea sa generoasă... icoană a unui paroh martir... model pentru întregul popor al lui Dumnezeu, în special pentru noi, preoții, și pentru laicii care desfășoară o slujire în slujba Bisericii"».
În omilie, prefectul Departamentului pentru Cauzele Sfinților, s-a oprit asupra semnificației martiriului, care ne face asemănători cu Cristos. «Asemănarea noastră cu Cristos, care ne-a fost dată prin Botez, nu poate fi, așadar, ceva parțial sau temporar, ci trebuie să fie totală: asemenea Lui trebuie să fim și noi!» - a spus prelatul, explicând că, în martiriu, imitațiunea lui Cristos devine chiar trupească și că martiriul constă în acceptarea suferinței de dragul lui Cristos, pentru a semăna cu El în toate.
Succesiv, amintind cuvintele sfântului Augustin – "Ceea ce a suferit Cristos, suferă și Biserica; ceea ce a suferit Capul, suferă și mădularele" (Enarr. in Psalm. XL, 8: PL 36, 459) – cardinalul Semeraro a amintit că Fericitul preot martir Iosif Rossi s-a pregătit pentru aceasta încă de la începutul slujirii sale preoțești, subliniind că jertfa este veriga măreției creștine, după cum spunea sfântul papă Paul al VI-lea care, la audiența generală din 19 aprilie 1972, a făcut următoarea reflecție: "Nu este oare jertfa veriga măreției creștine? Dar unde este bucuria? Cum pot fi reunite aceste două expresii opuse ale vieții creștine, suferința și bucuria? Întrebarea este spontană, iar răspunsul nu este ușor. Răspunsul trebuie căutat mai întâi în drama misterului pascal însuși, adică a Răscumpărării, care realizează în Cristos sinteza dintre dreptate și milă, dintre ispășire și răscumpărare, dintre moarte și viață. Durerea și bucuria nu mai sunt dușmani ireductibili. Legea suverană de a muri pentru a trăi este cheia pentru a-l înțelege pe Cristos ca preot și victimă, adică în definiția sa esențială de Mântuitor" (Audiența din 19 aprilie 1972).
Fericitul preot diecezan martir Iosif Rossi, a fost ucis în 1945, în contextul conflictelor dintre partizani și brigăzile fasciste. Imitându-l pe Isus, Bunul Păstor, el nu s-a temut să rămână alături de turma care i-a fost încredințată. A refuzat să fugă pentru a-și salva viața, preferând să se sacrifice pentru a rămâne credincios și devotat turmei care i-a fost încredințată.
